Gelozie?? Clar, nu! Acum iubesc.

În zilele noastre, gelozia este un sentiment tot mai des întâlnit. Multe cupluri se confruntă cu această “problemă” încă din primele luni de relaţie. Totuşi , care să fie cauza? Această este o problemă universală, a cărei rezolvare nu a fost găsită. La fel este şi posesivitatea. Însă, din păcate, acestea sunt doar nişte simptome ale marii probleme şi anume faptul că nu ştii ce e iubirea cu adevărat!
         Să presupunem că, într-o zi, faci cunoştinţă cu cineva, care la prima vedere pare o persoană interesantă şi simţi că ţi-ai dori să o cunoşti mai bine. După ceva timp, afli că persoană respectivă se simte atrasă de tine şi realizezi că îi împărtăşeşti sentimentul. Până la urmă hotărâţi să va daţi o şansă. Totul merge bine, până într-o zi când, mai în glumă, mai în serios, apar anumite discuţii care nu îşi au rostul, pe un subiect care nici nu ar trebui să existe….şi din vorba în vorba, apare prima ceartă. Scuza perfectă: sunt gelos/ geloasă pentru că te iubesc. În povestea asta trebuie să existe o greşeală: problema este faptul că iubirea nu a apărut încă! A nu se confundă iubirea cu senztia de atasare. Deocamdată, ea lipseşte.
            În momentul când iubirea apare, gelozia dispare instant , pentru că  iubirea este de fapt absenţa geloziei, la fel cum lumina este absenţa întunericului.
              Nu încerca să găseşti soluţii împotriva geloziei, e ca şi cum te-ai lupta cu morile de vânt. Decât să iroseşti energie şi timp încercând să o îndepărtezi, mai bine priveşte partea pozitivă: eşti pe cale să te îndrăgosteşti, în adevăratul sens al cuvântului, să iubeşti! Gelozia va fi doar o amintire atunci când iubirea, respectul şi înţelegerea vor guverna în viaţă de cuplu. Atunci când te îndrăgosteşti de cineva, nu da înapoi. Dacă te sperie trăirea intensă a sentimentului, el se va transforma în gelozie. Gelozia nu are nimic de-a face cu iubirea, deci nu mai căuta scuze.

   Sfatul meu: iubeşte, iubeşte, iubeşte…

              

Împreună pentru totdeauna!

Cred că fiecare dintre noi a auzit măcar o dată aceste cuvinte magice "ÎMI DORESC SĂ FIM ÎMPREUNĂ PENTRU TOTDEAUNA! ". Dar oare, câte astfel de "jurăminte”sunt duse la bun sfârşit? Nu multe, pot să te asigur. Dar oare, de ce spunem acest lucru dacă nu suntem siguri că îl vom respecta? Ar fi multe răspunsuri la această întrebare şi sunt sigură că fiecare dintre noi avem un alt răspuns. De ce? Pentru că fiecare dintre noi simțim altfel greutatea acestor cuvinte. Pentru mine, această "incantatie magică” înseamnă un angajament foarte serios pe care ți-l iei față de persoana de lângă tine. E dureros să spui acest lucruri cuiva pe care îl vei lasă în urmă peste ceva timp. Desigur, niciodată nu ştim ce ne v-a aduce viitorul de aceea riscăm și le spunem. Uneori nu ne gândim la consecințe, ne gândim doar la faptul în sine.

 

             Doare, doare foarte rău atunci când cineva îți face o astfel de "promisiune” și până la urmă nu v-a reuşi să o îndeplinească. Și atunci, nu ar fi mai bine să nu le rostim? Nu ar fi mai bine să ne abținem şi să lăsăm timpul să decidă? Depinde de persoană, depinde de context, depinde de tot! Nu vom şti niciodată ce este mai bine să facem, de aceea mereu vom risca. Riscăm să plătim cu lacrimile viitorului fericirea prezentului. Să fie oare acesta destinul omului? E normal oare să plătim în viitor pentru fiecare bucurie din prezent? Mai mult ca sigur, nu! Omul a fost creat din dragostea lui Dumnezeu. Scopul acestei creații a fost unul bun. Și totuși, omul în anumite momente suferă, suferă mult. De ce oare Dumnezeu ne lasă să suferim? De ce nu ne alină suferința? Poate pentru că vrea să dăm cu capul, să învățam și să nu mai repetăm anumite greșeli. "Omul învață din greşeli, dar oare când greşeşte, invaţă”. Nu aş fi prea sigură şi acum vorbesc din proprie experiență. Am făcut și eu multe greşeli la viața mea şi din păcate nu pot spune că am învățat din toate. Pe unele le-am repetat, pe altele nu. Suntem oameni şi greşim. Asta e firea omului.

 

             Revenind la subiectul cu care am început: "împreună pentru totdeauna”. Consider că aceste cuvinte sunt prea mari pentru noi, oamenii de rând. Și cu toate astea le spunem de câte ori avem ocazia. Unii pentru că aşa simt, alții pentru că sună bine și nimeni nu le spune având această certitudine! Dar, important e că sună bine şi ne place să impresionam. Mai ales când suntem îndrăgostiți, aceste cuvinte sunt perfecte!

 

             Ce frumos e să iubești! Dar ce minunat e să fii iubit. E un sentiment unic care nu poate fi comparat cu nimic. Iubirea este suma dintre respect, încredere, siguranță, empatie, prietenie, grijă şi lista poate continua. Când iubești, îl vezi pe cel de lângă tine ca fiind totul. Pur şi simplu te laşi pe tine, renunți la fericirea ta în favoarea fericirii celuilalt. Știi că dacă celălalt e fericit, vei fi și tu cu siguranță! Iubirea e magică, te transformă. Dintr-un om cu capul pe umeri te transformă într-un visător, un melancolic, un om mai bun! Dar atenție, doar adevărată iubire are această capacitate de transformare!