Mi-e bine, pe bune!

Mi-e bine, pe bune! Mereu mi-a fost! Chiar și atunci când nimic nu a mers conform planului. Și atunci, tot bine mi-a fost.

Mereu mi-e bine. Deși uneori sunt obosită , plictisită , supărată , morocănoasa ...poate trista, tot bine îmi e. Poate nu asa cum mi-aș dori, dar tot bine e!

Totul va fi bine, mie, îmi va fi bine. Indiferent de greutatile vieții , indiferent de oamenii care vor veni sau vor pleca. Atata timp cat soarele va răsări dimineața și va apune seara, totul va fi bine!

Mi-e bine, pe bune. Mi-a fost si imi va fi. Indiferent de situatie.

Visul meu sunt ...EU!

Acum ceva timp, un prieten bun m-a întrebat: "Care este visul tău?" O întrebare relativ simplă.

"Visul meu sunt eu", i-am zis.

Timp de câteva secunde nu a zis nimic, cred ca era printre ultimele răspunsuri la care se aștepta. A rămas puțin crispat.

Da, visul meu sunt EU! EU cea din prezent, eu cea din trecut, eu cea din viitor. Mereu am fost mandra de mine. Am fost mandra și sunt, de toate alegerile pe care le-am făcut. Chiar dacă uneori nu au fost cele mai bune. Toate m-au ajutat sa devin ceea ce sunt și anume VISUL MEU!
Fii tu propriul tău vis !

Orice rană se vindecă, diferența o face doar timpul

          Nu știu câți dintre voi ați înțeles mesajul acestei poze, cert este ca cei care nu ați înțeles, nu ați trăit pe pielea voastră unele lucruri, poate doar le-ați auzit sau le-ați văzut la cei din jur.

         Orice rană se vindecă, diferența o face doar timpul. Mai devreme sau mai târziu, unde a fost sânge, va fi o cicatrice, care va trece sau nu, în funcție de gravitate.

         Și dacă e sa vorbim despre rănile sufletului, tot ce pot spune este ca timpul le rezolva pe toate. Nimeni nu este de neînlocuit, indiferent de importanta pe care a avut-o sau o are. E de așteptat ca cei la care ținem cel mai mult, cei pentru care am baga mana în foc, sa ne dezamăgească total. Nu e ceva standard, nu! Sunt și excepții. Dar per total eu nu cunosc un om care sa nu fi suferit din aceasta cauză.
          Ce ne rămâne de făcut? Sa mergem înainte. Dumnezeu nu doarme. Și dacă am învățat ceva în lumea asta, e faptul ca Niciodată nu o sa poți sa îți clădești fericirea pe durerea și supărarea cuiva. Ce oferi, vei primi înzecit.
           Să fiți iubiți și sa iubiți, sincer! Și dacă simțiți ca nu mai merge și ca vreți altceva, fiți sinceri cu voi și cu omul de lângă voi. Inima are regulile ei.

          

Acel moment când...

Acel moment când...

... Lucrurile și oamenii devin reci, străini. Când nimic din tot ce a fost nu mai este și nu va mai fi. Când focul se stinge, cu fiecare zi ce trece. Când simți că un văl se ridica de pe ochi și vezi realitatea crudă și tristă.

Da, vine acel moment când...

... Pur și simplu renunți, nu mai vezi luminița de la capătul tunelului, nu mai simți speranță. Când dorința de a continua e din ce în ce mai mică. Când lași totul în mâinile timpului, sa decidă el ceea ce nu s-a putut decide în doi.

Acel moment când, în loc de virgulă, pui punct. Punct și de la capăt.

Una din marile mulțumiri ale vieții este să te știi om bun

         "Una din marile mulțumiri ale vieții este să te știi om bun" Ioan Slavici

          De ce să faci rău, când poți să faci bine? De ce să încurci, când poți să ajuti? De ce să minți, când poți zice adevărul? De ce să trădezi, când poți să respecți.....de ce?

        Din răutate și din invidie, unii oameni fac mai mult rău decât bine. Oare de ce? De ce nu ne putem bucura pentru cel de lângă noi? Doar pentru că sunt mai buni sau au mai multe, trebuie să ne comportăm urât? Omului, Dumnezeu îi dă după suflet. Nu e vina nimănui că unii primesc mai mult și alții mai puțin. Fiecare primește ceea ce oferă, înzecit! Tot timpul, dacă ai făcut bine, bine vei primi. Dacă ai făcut rău, ei bine, nu aștepta altceva. 

           I-am ajutat mereu pe ceilalți, atât cât am putut și din păcate unii nu au apreciat. Am încercat mereu să fac să fie bine, dar lumea nu a fost mulțumită. Am vrut mereu să împart zâmbete și bucurii, uneori am reușit, alteori nu. Nu-i cum să mulțumești pe toata lumea, dar atâta timp cât tu știi că ai făcut tot ce depindea de tine, poți fi cu sufletul împăcat. Nimeni nu e perfect, nici eu și nici tu.

            Important e să te știi om bun, restul nu mai contează!

          

Am fost! Nu suntem si nici nu vom mai fi!

Am fost! Nu suntem si nici nu vom mai fi!

Ai fost...amic, prieten, confident, iubit, soare si luna, ai fost aer si lumina, ploaie si curcubeu, dar mai presus de toate ai fost un las! Ai fugit "cu coada intre picioare" fara nici macar un "iarta-ma" sa spui, te-ai dus si dus ai fost si esti! 

Nu mai esti, nici macar om in fata mea, dupa tot ce ai facut! Pot spune ca esti "un mic nimic". Nu imi pare rau ca te-am cunoscut, m-ai invatat cum sa "Asa NU". Exact, esti definitia perfecta pentru asa nu! Scuza-mi sinceritatea, dar stii ca asa am fost mereu. 

Nu mai suntem nimic, nici cunostinte nici simpli trecatori. Eu si tu intr-o propozitie e o cacofonie proasta. Nota 4 pentru cei care folosesc numele noastre in aceeasi propozitie.
Pacat ca mi-au trebuit "xyz" de zile sa invat ca pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti. Si tu stii mai bine ce zic.

"Tu sa ma uiti ca un ateu pe Dumnezeu

Poți să pierzi

        "Poți să bani. Dar la fel de bine poti sa faci alții la loc. 
Poți să pierzi ocazii. Dar întotdeauna se ivește o ocazie mai bună. 
Poți să pierzi autobuzul. Și ce dacă? Cu siguranță mai vine încă unul. 
Poți să pierzi o dragoste care cândva ți se părea esențială. Nu-i nimic, o va înlocui alta mai.
Poți să pierzi timp, cel mai des. La fel de bine poti să-l câștigi. 
Poți să pierzi orice pe lumea asta. 

Dar daca nu te-ai pierdut pe tine, n-ai pierdut nimic."

Invitație la ceai

          La un moment dat în viață, cu toți avem nevoie de o pauză de la toți și toate. Simțim nevoia să ne autoanalizăm, să ne autoevaluăm și de ce nu, să ne dăm o notă. Ei bine, atunci când simțim că avem nevoie de așa ceva, cel mai bine este să ne autoinvităm la un ceai.

          Eu azi m-am invitat la un ceai. Vreau să menționez faptul că nu e prima dată. Mă invit des deoarece vreau mereu să evoluez și să îmi îmbunătățesc atuurile. Azi a fost greu sa îmi accept invitația deoarece am un program foarte încărcat. Dar, în cele din urmă am cedat propriei invitații. Dacă nu fac excepții pentru mine, atunci pentru cine? M-am uitat putin la mine si am zâmbit. După o ezitare nefirească,m-am întrebat:

          "Ce faci copilă, mai poți? Toate bune? Cum mai e viața ta? Câți oameni au plecat din viața ta și câți au apărut de la ultima noastră ieșire? Ai evoluat pe vreun plan în tot acest timp? Ce-ti mai face sufletul, dar mintea? Pe unde mai zboară? Unde le-ai găsit ultima data?"

       Azi m-am simțit ciudat. Nu doar că această invițatie m-a luat pe nepregătite dar și întrebările m-au umit. Nu am putut răspunde din prima. De obicei dau răspunsuri sincere pe care mi le asum dar în acest moment am o ezitare. Nu știu de ce, însă mi le-am notat. Mă voi gândi intens la ele si data viitoare când mă voi invita la un pahar de vin, voi răspunde negresit.