La un moment dat în viață, cu toți avem nevoie de o pauză de la
toți și toate. Simțim nevoia să ne autoanalizăm, să ne autoevaluăm și de ce nu,
să ne dăm o notă. Ei bine, atunci când simțim că avem nevoie de așa ceva, cel
mai bine este să ne autoinvităm la un ceai.
Eu azi m-am invitat la un ceai. Vreau să menționez faptul că nu
e prima dată. Mă invit des deoarece vreau mereu să evoluez și să îmi îmbunătățesc
atuurile. Azi a fost greu sa îmi accept invitația deoarece am un program foarte
încărcat. Dar, în cele din urmă am cedat propriei invitații. Dacă nu fac
excepții pentru mine, atunci pentru cine? M-am uitat putin la mine si am
zâmbit. După o ezitare nefirească,m-am întrebat:
"Ce faci
copilă, mai poți? Toate bune? Cum mai e viața ta? Câți oameni au plecat din
viața ta și câți au apărut de la ultima noastră ieșire? Ai evoluat pe vreun
plan în tot acest timp? Ce-ti mai face sufletul, dar mintea? Pe unde mai
zboară? Unde le-ai găsit ultima data?"
Azi m-am simțit ciudat. Nu doar că această invițatie m-a luat pe
nepregătite dar și întrebările m-au umit. Nu am putut răspunde din prima. De
obicei dau răspunsuri sincere pe care mi le asum dar în acest moment am o
ezitare. Nu știu de ce, însă mi le-am notat. Mă voi gândi intens la ele si data
viitoare când mă voi invita la un pahar de vin, voi răspunde negresit.
