Prim-ajutor emotional

În secolul vitezi, când totul e pe repede înainte, suntem tot mai interesati de ceea ce ne face fericiți, lucru absolut normal deoarece e vi...

joi, 31 octombrie 2019

Boo hoo hoo....ups

 Sunt putine lucruri care ma sperie...gen întuneric, mai nou clovnii ( multumesc iubire ca alegi cele mai bune filme) și poate unele păpuși care arata ca Annabelle ( mersi din nou iubire). Totuși sunt lucruri care îmi pot opri inima instant, cum ar fi martorii din bord. 

Acum băieții vor începe sa râdă iar unele fetele sa se întrebe “ce sunt aia”. Dragele mele, dati-mi voie sa va explic: martorii de bord sunt de fapt acele becuri din bordul mașinii care se mai activează asa, din când in când. Am eu unul preferat, cu care am o relatie de vreun an și ceva, e cel de la servo. Când mai dau peste câte o groapa, hop și el se aprinde. “Iarăși tu, iarăși apari” îmi zic mereu și nici de-al naibi nu dispare, doar asa...când are chef. Buuuuuun...

Sa vedeți întâmplare, ies ieri de la munca și ca tot omul, prin oraș cu treburi. Ma opresc la o curățătorie din împrejurimi, las o rochie și când ma intorc, dau sa ies din parcare, toate bune și frumoase când dintr-o data poc.... iau in plin dita mai gura de canal, semi deschisa si nesemnalizată. Nici nu apuc sa clipesc de doua ori ca ma uit in bord. Semăna cu un brăduț de Crăciun, plin de luminițe. Pfai... mi-nu-nat. Asta îmi lipsea. Ajung acasa, parchez mașina și apelez la nenea Google ca  sa cer o părere. Mama mia câte am mai citit. Știți acel momen când te doare ceva, gen intr-o parte la ficat, spatele sau mai stiu eu ce și cauți pe google ce poate fii. De acolo afli ca e posibil sa suferi de o boala in stadiu terminal sau ca ai cine stii ce altceva. 

Ei bine, asa m-am simțit eu. Marton de servo + EPC+ martor de motor = panicaaaaaa. Și ma apuc sa stresez pe toată lumea și îmi dau filme proaste și etc. Azi la fel, am stresat pe toată lumea, am sunat pe la service-uri, oameni care au cunoștințe la service-uri. Pana la urma cineva m-a primit. Am ceva piese de schimbat. Din cauza acestor drumuri și gropi sau sa le zic gropi și drumuri, service-urile supraviețuiesc. Totuși, mulțumim primăriei pentru străzile pe care le avem. Bulevardul Decebal e foarte simpatic, știți de ce? Pentru ca are gropițeeee :)). Asta e, asteptam schimbări, doar e am electoral. Sunt curioasa cât de rau ma voi speria maine când voi achita piesele :))). Pana una alta, drumuri bune și grija la gropi (mai ales dacă sunteți din Bistrita). 


*poza nu îmi aparține. Am “furat-o” de la story-ul unui prieten. 
E dea dreptul înspăimântătoare. 

marți, 29 octombrie 2019

Bine v-am regasit!

Ohhh....ce dor mi-a fost sa revin prin "partile acestea". Nici nu stiti cat de greu e sa stai departe de lucrurile care te fac fericit sau poate stiti....

Oricum, cert e ca mi-a fost dor sa scriu. Poate timpul a fost dusmanul meu in acest sens sau poate faptul ca prioritatile mele s-au scumbat. Ce e drept, as putea gasi multe motive. Totusi, in aceasta seara nu am mai rezistat. Printre flori, bijuterii si proiecte la ISS si MP (Imbunatatirea Six Sigma si Managementul Proiectelor....da, nu m-am lasat de scoala inca :d ) m-am gandit ca e neaparat necesar sa imi fac putin timp si pentru o scurta spovedanie aici in public...ca de...se poarta.

Vreau sa impartasesc cu voi motivul principal pentru care nu v-am mai scris. Nu sunt mandra de mine in acest sens, insa recunosc faptul ca am aplecat urechea la tot felul de vorbe auzite prin lume. Poate unii stiti, altii nu, pe mine ma inspira doar lucrurile triste. As scrie despre acest subiect mult si bine. Ceea ce nu inteleg oamenii e faptul ca ceea ce scriu nu e fix ceea ce traiesc. Poate sa fie ceva ce am trait sau ceva ce vad ca traiesc altii, dar nicidecum nu e ceea ce traiesc eu in acel moment. Daca scriu/postez ceva trist pe blog, cel putin 3-4 oameni ma intreaba ce am patit, daca sunt bine...sau mai rau, ma inunda cu sfaturi. Urasc sa primesc sfaturi! Accept pareri, oprinii dar NU sfaturi. Fiind satula de aceste situatii m-am gandit ca unica solutie e sa nu mai scriu. Total gresit, imi dau seama acum, dupa mult timp. Vreau sa fie clar tuturor: eu sunt foarte fericita, din toate punctele de verede si mai ales implinita. Daca scriu despre ceva trist nu inseamna ca e legat de starea mea, NU! Vreau sa scriu despre lucruri triste si fericite si triste iar. E alegerea mea. Vreau sa continui sa fac ceea ce imi place iar cei ce se cred destepti, la prima miscare gresita vor primi block pe aceasta pagina. Nu vreau sa ma mai cenzurez doar pentru ca X si Y interpreteaza gresit! 

Asa ca de azi, pe langa muuuultele postari cu care v-am obisnuit pe profilul meu privat, o sa trebuiasca sa "treceti" si peste aceste postari, de pe blog.

Sper sa ma "cititi" cu drag si imi doresc enorm sa imi refac publicul care timp de 3 ani m-a sustinut sa scriu.

<3