În zilele
noastre, gelozia este un sentiment tot
mai des întâlnit.
Multe cupluri se confruntă cu această “problemă” încă din
primele luni de relaţie.
Totuşi , care să fie cauza? Această
este o problemă universală, a cărei
rezolvare nu a fost găsită.
La fel este şi posesivitatea. Însă, din păcate,
acestea sunt doar nişte simptome ale marii probleme şi anume faptul că nu ştii
ce e iubirea cu adevărat!
Să presupunem că, într-o zi, faci cunoştinţă cu cineva, care la prima vedere pare o persoană interesantă şi simţi că ţi-ai dori să o cunoşti mai bine. După ceva timp, afli că persoană respectivă se simte atrasă de tine şi realizezi că îi împărtăşeşti sentimentul. Până la urmă hotărâţi să va daţi o şansă. Totul merge bine, până într-o zi când, mai în glumă, mai în serios, apar anumite discuţii care nu îşi au rostul, pe un subiect care nici nu ar trebui să existe….şi din vorba în vorba, apare prima ceartă. Scuza perfectă: sunt gelos/ geloasă pentru că te iubesc. În povestea asta trebuie să existe o greşeală: problema este faptul că iubirea nu a apărut încă! A nu se confundă iubirea cu senztia de atasare. Deocamdată, ea lipseşte.
În momentul când iubirea apare, gelozia dispare instant , pentru că iubirea este de fapt absenţa geloziei, la fel cum lumina este absenţa întunericului.
Nu încerca să găseşti soluţii împotriva geloziei, e ca şi cum te-ai lupta cu morile de vânt. Decât să iroseşti energie şi timp încercând să o îndepărtezi, mai bine priveşte partea pozitivă: eşti pe cale să te îndrăgosteşti, în adevăratul sens al cuvântului, să iubeşti! Gelozia va fi doar o amintire atunci când iubirea, respectul şi înţelegerea vor guverna în viaţă de cuplu. Atunci când te îndrăgosteşti de cineva, nu da înapoi. Dacă te sperie trăirea intensă a sentimentului, el se va transforma în gelozie. Gelozia nu are nimic de-a face cu iubirea, deci nu mai căuta scuze.
Să presupunem că, într-o zi, faci cunoştinţă cu cineva, care la prima vedere pare o persoană interesantă şi simţi că ţi-ai dori să o cunoşti mai bine. După ceva timp, afli că persoană respectivă se simte atrasă de tine şi realizezi că îi împărtăşeşti sentimentul. Până la urmă hotărâţi să va daţi o şansă. Totul merge bine, până într-o zi când, mai în glumă, mai în serios, apar anumite discuţii care nu îşi au rostul, pe un subiect care nici nu ar trebui să existe….şi din vorba în vorba, apare prima ceartă. Scuza perfectă: sunt gelos/ geloasă pentru că te iubesc. În povestea asta trebuie să existe o greşeală: problema este faptul că iubirea nu a apărut încă! A nu se confundă iubirea cu senztia de atasare. Deocamdată, ea lipseşte.
În momentul când iubirea apare, gelozia dispare instant , pentru că iubirea este de fapt absenţa geloziei, la fel cum lumina este absenţa întunericului.
Nu încerca să găseşti soluţii împotriva geloziei, e ca şi cum te-ai lupta cu morile de vânt. Decât să iroseşti energie şi timp încercând să o îndepărtezi, mai bine priveşte partea pozitivă: eşti pe cale să te îndrăgosteşti, în adevăratul sens al cuvântului, să iubeşti! Gelozia va fi doar o amintire atunci când iubirea, respectul şi înţelegerea vor guverna în viaţă de cuplu. Atunci când te îndrăgosteşti de cineva, nu da înapoi. Dacă te sperie trăirea intensă a sentimentului, el se va transforma în gelozie. Gelozia nu are nimic de-a face cu iubirea, deci nu mai căuta scuze.
Sfatul meu: iubeşte,
iubeşte, iubeşte…
"iubește,iubește, iubește..."
RăspundețiȘtergere