Eu sunt acea persoană cu “prea mult”!

Am fost, sunt şi voi fi mereu aceea persoană cu “prea mult”. Nu ştiu dacă acest lucru e genetic s-au aşa m-am învăţat de-a lungul timpului, dar aceasta e concluzia la care am ajuns.

Am fost mereu aceea persoană care gândeşte prea mult. În orice situaţie, dacă există ceva ce nu mi-e în clar sau simt că-mi lipseşte o anume informaţie, mereu voi caută răspunsuri până voi înţelege cu adevărat totul. Nu voi fi niciodată superficială.  Până acum, am găsit răspuns la orice întrebare şi de obicei nu mi-a plăcut ce am aflat. Aici apare partea negativă a faptului că gândesc prea mult. Totuşi, de când mă ştiu am apreciat mai mult un adevăr dureros decât o minciună frumoasă. Sunt conştientă că trebuie să îmi asum acest risc de fiecare dată când sunt pe urmele unor răspunsuri.

Am fost mereu accea persoană care vorbeşte prea mult! Am fost educată să spun mereu ceea ce simt, ceea ce cred şi să-mi asum consecinţele cuvintelor. Nu ştiu să ţin în mine nimic. Când ceva nu îmi place, spun, când îmi doresc ceva, spun….mereu spun! Orice ar fi! Nu o să-mi încarc sufletul niciodată pentru că nu vreau să îmi fac rău cu mâna mea. Voi fi sinceră indiferent dacă oamenii din jurul meu îşi doresc sau nu, indiferent dacă adevărul doare sau nu. Aşa mi-ar plăcea să fiu şi eu tratată, doar cu adevăr!

Am fost mereu aceea persoană care simte prea mult! Mi-a plăcut mereu să mă implic faţă de toate persoanele care au apărut în viaţă mea. Am oferit încredere şi respect încă de la primul contact, fără că “acea” persoană să-mi demonstreze că merită. Pun totul “pe tavă” mereu şi de cele mai multe ori am de pierdut. Încă nu am reuşit să fiu mai rece şi doar pe parcurs  o să învăţ! Lumea profită de bunătatea celorlalţi….până o dată! Nimic nu e pentru totdeauna. Un om ca mine, după ce pierde încrederea în cineva greu o să mai revină la aceleaşi sentimente. Ca  să trec pentru o trădare, ar trebui ca acel om să fie foarte important pentru mine! Dar pe de altă parte, cu cât acel om e mai important pentru mine, cu atât dezamăgirea va fi mai mare şi va fi mult mai greu să trec peste.

Am fost mereu acea persoană care gândeşte prea mult, care iubeşte prea mult, care simte prea mult, care se implică prea mult, care plange prea mult….care e tristă prea mult! Eu sunt acea persoană cu “prea mult”!

21 de lucruri învăţate în 21 de ani

          "Natura ne aseamană, educaţia ne deosebeşte", spunea un prieten bun, acum ceva timp. Aş completa însă spunând că şi experienţa de viaţa este un factor prin care ne deosebim de ceilalţi. Zi de zi suntem nevoiţi să facem diverse alegeri care, mai bine sau mai puţin bine, ne influenţează cursul firesc al vieţii. Datorită libertăţii de decizie, fiecare dintre noi avem şansa de a ne construi prezentul şi viitorul, cărămidă cu cărămidă.

          Sunt pe cale să mai adaug o floare în buchetul vieţii, lucru care în prezent mă pune pe gânduri. Dacă acum ceva timp, era un motiv în plus de a petrece, ei bine, de data acesta, situaţia e diferită Conştientizez pe zi ce trece că nu mai sunt un copil naiv care crede tot ce vede şi tot ce aude. Nu! Acum, sunt o femeie matură, care trebuie să-şi contureze un viitor cât mai bun.

          Aşadar, în cele ce urmează, o să împărtăşesc cu voi cele mai importante 21 de lucruri pe care le-am învăţat în cei 21 de ani:

1.  Mama şi tata au întotdeauna dreptate! Dacă există pe lume persoane care să îţi dorească binele, acestea fac parte exclusiv din familie.
2. O notă mică NU înseamnă sfârşitul lumii! Încă îmi amintesc cât am plâns pentru primul "sfânt" 5. Colegii, doamna dirigintă Mircea Simona  şi domnul profesor Liviu Rebrean (de matematica....logic), îmi sunt martori.
3. Există viaţă chiar şi după prima despărţire! Aveam 12 ani...nah...judecaţi-mă!
4. Sinceritatea este cel mai MARE defect al meu! Toţi vor să fii sincer, dar atunci când le spui adevărul, se supără.
5. Nu toate poveştile au un sfârşit fericit! Există capitole din viaţă care pur şi simplu se termină urât şi oamenii nu îşi mai vorbesc. Asta e!
6. Unde a fost iubire, nu v-a exista prietenie niciodată! Să nu îmi spuneţi voi mie că aţi rămas prieten/ă cu fostul/fosta....VRĂJEALĂ! Ori minţiţi, ori încă au mai rămas sentimente.
7. NU există prietenie adevărată. Cândva, undeva, acel "prieten foarte bun" te va trada! Mă poţi contrazice, însă consideră-te avertizat!
8. Nimic nu e imposibil! Imposibilul are nevoie doar de mai mult timp! "Nu pot!", "Nu ştiu", "Nu voi reuşi niciodaţă!"...vă sună cunoscut?
9. Poţi pierde totul într-o secundă, deci, trăieşte clipa!
10. Un "ADIO!!!!!" te poate transorma în cel mai fericit om! (după un an...)
11. Ai grijă ce îţi doreşti, că se poate îndeplini! Ha, ha, ha...."-Vreau maşină!", "Ai răbdare că va veni şi maşina şi apoi o să te plângi ca jumate' salarul rămâne în benzinărie!", "Da, sigur, că tu ştii...." După o luna..."Când intră salarul ca nu mai am bani..." "E doar 23/24 (sau depinde când citiţi :)), până în 10 mai e!".....Mda....
12. Prevenţia e mai bună ca şi tratarea!
13. Atunci când ţi-e mai greu, surprizăăăăă! Nimeni nu e lângă tine...
14. Într-o zi, când te aştepţi mai puţin, va apărea "acel cineva"! Fă bine si poarta un piaptăn în geantă, că te faci de tot "ţircusul"...ştie fata...
15. Cuvintele dor! Ai grijă ce vorbeşti, pentru că un cuvânt rostit, nu mai poate fi retras!
16. Nu eşti obligat să placi pe toată lumea, cum nici lumea nu e obligată să te placă pe tine!
17. Te va dezamăgi, omul de la care te aştepţi mai puţin!
18. Sacrificiile sunt urmate de satisfacţii!
19. Al 6 simţ nu te înşeală NICIODATĂ!
20. Ai grijă ce faci azi căci mâine va trebui să îţi asumi!
21. FĂ CE ÎŢI PLACE! Şi dacă acel lucru îţi face bine, fă-l des!
    

          Nu mă aştept ca toată lumea să fie de acord cu cele "21 de învăţături". După cum spuneam, experenţa ne influenţează modul de gândire.

          În încheiere, vreau sa le mulţumesc celor care îmi sunt aproape neconditionat! Ei îmi dau putere. De asemenea, le mulţumesc şi celor care au ieşit din viaţa mea, fără ei, nu aş fi fost aici şi nu m-aş fi putut bucura de tot ce am "clădit" de când ei au plecat!

Vă îmbrăţişez cu drag!