Eu sunt acea persoană cu “prea mult”!

Am fost, sunt şi voi fi mereu aceea persoană cu “prea mult”. Nu ştiu dacă acest lucru e genetic s-au aşa m-am învăţat de-a lungul timpului, dar aceasta e concluzia la care am ajuns.

Am fost mereu aceea persoană care gândeşte prea mult. În orice situaţie, dacă există ceva ce nu mi-e în clar sau simt că-mi lipseşte o anume informaţie, mereu voi caută răspunsuri până voi înţelege cu adevărat totul. Nu voi fi niciodată superficială.  Până acum, am găsit răspuns la orice întrebare şi de obicei nu mi-a plăcut ce am aflat. Aici apare partea negativă a faptului că gândesc prea mult. Totuşi, de când mă ştiu am apreciat mai mult un adevăr dureros decât o minciună frumoasă. Sunt conştientă că trebuie să îmi asum acest risc de fiecare dată când sunt pe urmele unor răspunsuri.

Am fost mereu accea persoană care vorbeşte prea mult! Am fost educată să spun mereu ceea ce simt, ceea ce cred şi să-mi asum consecinţele cuvintelor. Nu ştiu să ţin în mine nimic. Când ceva nu îmi place, spun, când îmi doresc ceva, spun….mereu spun! Orice ar fi! Nu o să-mi încarc sufletul niciodată pentru că nu vreau să îmi fac rău cu mâna mea. Voi fi sinceră indiferent dacă oamenii din jurul meu îşi doresc sau nu, indiferent dacă adevărul doare sau nu. Aşa mi-ar plăcea să fiu şi eu tratată, doar cu adevăr!

Am fost mereu aceea persoană care simte prea mult! Mi-a plăcut mereu să mă implic faţă de toate persoanele care au apărut în viaţă mea. Am oferit încredere şi respect încă de la primul contact, fără că “acea” persoană să-mi demonstreze că merită. Pun totul “pe tavă” mereu şi de cele mai multe ori am de pierdut. Încă nu am reuşit să fiu mai rece şi doar pe parcurs  o să învăţ! Lumea profită de bunătatea celorlalţi….până o dată! Nimic nu e pentru totdeauna. Un om ca mine, după ce pierde încrederea în cineva greu o să mai revină la aceleaşi sentimente. Ca  să trec pentru o trădare, ar trebui ca acel om să fie foarte important pentru mine! Dar pe de altă parte, cu cât acel om e mai important pentru mine, cu atât dezamăgirea va fi mai mare şi va fi mult mai greu să trec peste.

Am fost mereu acea persoană care gândeşte prea mult, care iubeşte prea mult, care simte prea mult, care se implică prea mult, care plange prea mult….care e tristă prea mult! Eu sunt acea persoană cu “prea mult”!