Egalitate intre sexe? Pardon!?

              Încă din cele mai vechi timpuri se știa, ca o regulă nescrisă, că bărbatul este cu mult superior femeii datorită caracteristicelor sale mai puternice, atât ale minții cât și ale trupului. Bărbatul era stâlpul casei, protectorul soției, stâlpul familiei....el era TOT. Cu timpul însă, balanța a început să se zdruncine și o dată cu evoluția lumii în care trăim, au început și femeile să se emancipeze. Ele au trebuit să depună eforturi notabile pentru a progresa în domeniile în care sexul masculin "excelează". Foța fizică și agresivitatea au încetat să mai cântărească așa mult, în defavoarea perspicacității, a persuasiunii și a gândirii strategice.

              Privind puțin în trecut, au existat multe reprezentate ale sexului frumos care s-au facut remarcate de-a lungul istorie: Ioana D'arc, Cleopatra și multe alte femei care au scris istorie. Așa că, hai să fim cinstiți și să recunoaștem meritele femeilor.

              Revenind în prezent, tot mai multe femei prind curaj și fac un pas în înainte în fața societății. Tot mai multe femei dețin posturi destul de importante în tările occidentale și nu numai depășindu-și condiția. Fie că vor sau nu să recunoască bărbații, în prezent există multe cazuri în care soția câștigă mai mult decât soțul. Acest lucru dovedește clar superioritatea feminină. 

               Dar oare, vorbim aici despre egalitate? Sau, nu cumva, femeia a început să depășească condiția masculină? Subiectiv vorbind, consider că femeia e mult superioara bărbatului nu din punct de vedere fizic ci din punct de vedere al calităților mentale. Știm cu toții că în spatele unui bărbat puternic, afirmat, cu un potențial financiar ascendent, stă o femeie mult mai puternică, ce ține cu adevărat frâiele realității. Prezența sau absența unei femei din viața bărbatului este decisivă în dezvoltarea acestuia din toate punctele de vedere.

              Așa că, dragi femei, deși nu ne sunt apreciate calitățile la adevărata valoare, deși bărbații nu vor accepta niciodată faptul ca le suntem cel puțin egale, noi știm clar de ce suntem în stare. Tineți minte că, o femeie care se consideră egala bărbatului, înseamnă că nu se apreciază la adevărata valoare!

Dacă vreodată mă vei înșela

          Iubite, dacă vreodată mă vei înșela, te rog ...înșeală-mă cu una mai frumoasă! Nu sunt o persoană care se superaevaluează. Sunt conștientă că în lumea asta sunt sute, mii, milioane de femei mult mai frumoase decât mine. Acesta este un adevăr general valabil, așa că este în regulă! Dacă îți va atrage privirea o altă persoană, eu nu mă voi împotrivi. Dacă asta îți vei dori cu adevărat, eu nu îți voi sta în cale.

            Iubite, dacă vreodată mă vei înșela, te rog....înșeală-mă cu una mai deșteaptă! Știi foarte bine că, după părerea mea, inteligența este cea mai sexy calitate a unei femei. Apreciez din tot sufletul acele femei care gândesc de zece ori și acționează o dată. Tind să cred că sunt una dintre ele, dar totuși, dacă vei întâlni o persoană care mă depășește din acest punct de vedere, eu îți las cale liberă!

            Iubite, dacă vreodată mă vei înșela, te rog.....înșeală-mă cu una independentă financiar! Încă de la începutul relației noastre am observat că apreciezi foarte mult faptul că îmi place să îmi câștig proprii bănuți. Am înțeles atunci că nu ești genul care să întrețină o femeie (o iubită), mai ales dacă aceasta este capabilă să muncească. Atât eu cât și tu prețuim banul muncit, poate acesta este unul din lucrurile care ne-au apropiat.

            Iubite, dacă vreodată mă vei înșela, te rog.....înșeală-mă cu una care reușește să te facă mai fericit decât pot eu! Am încercat mereu să fac să fie bine pentru amândoi! Mereu ți-am dat cele mai bune sfaturi. Consider că am fost acolo exact când trebuia! Te-am susținut la greu și m-am bucurat pentru tine atunci când reușitele au bătut la ușa ta! M-am străduit mereu!

               Dar....

          

          Dar, dacă mă vei înșela cu una mai urâtă, mai proastă, una care vrea să-ți mănânce banii și sănătatea, atunci dragul meu iubit, să știi că voi fii mult mai dezamăgită de tine! Voi suferi enorm pentru acest lucru, dar măcar voi știi că te vei pedepsi cu mâna ta! Dacă vei coborî scara evoluției tale pentru un simplu capriciu, să știi ca eu nici nu voi privi înapoi! Îmi voi continua drumul, voi continua să urc fără să mă mai gândesc la tine! Te voi lăsa în urmă definitiv, oricât de rău m-ar durea!

           Și atunci, când destinul va hotărî să ne întâlnim din greșeală, să știi că voi ține capul sus și voi trece pe lângă tine ca pe lângă un oarecare! Și atunci vei înțelege cu adevărat ce ai avut și ce ai pierdut!

Jos pălăria pentru voi, femei adevărate!

          Mulți nu au înteles și nici nu vor înțelege.... femeile adevărate se îndrăgostesc de bărbații care nu renunță, de bărbații cu aspirații înalte, care fac sacrificii pentru scopurile lor, care reușesc pe cont propriu. Nu le va atrage niciodată un bărbat care nu dorește să își depășească condiția, unul care nu are spirit de luptător. În schimb, le va atrage acel bărbat care știe ce vrea, care muncește în fiecare zi pentru viitorul său.

          Mulți nu au înteles și nici nu vor înțelege....femeile adevărate sunt greu de mulțumit. Să fim înțeleși, aici vorbim ce acele femei care au valori bine conturate, care muncesc zi de zi pentru viitorul lor, care se respectă, care nu dau doi bani pe bărbații care se promovează cu banii părinților. Cu cât e mai greu de mulțumit o femeie, cu atât, tu bărbate, să îți dai seama că stai în fața unei femei care în trecut a suferit, care are o experiență vastă de viață. Ține-te bine de ea, mulțumește-o și vei avea multe de câștigat. O astfel de femeie este modelul perfect pentru viitoarea ta fiică care va învăța ce înseamnă să fii femeie. O astfel de femeie este modelul perfect pentru viitorul tău fiu, care va învăța ce să caute la o femeie, ce contează cu adevărat.

          Mulți nu au înteles și nici nu vor înțelege....femeile adevărate nu își permit să primească în viața lor pe un oarecare. Ele au nevoie să se simtă iubite, respectate, pretuite, de neînlocuit! Un bărbat superficial nu va reuși niciodată să satisfacă o femeie pretentioasă. 

     Jos pălăria pentru voi, femei adevărate!

Amintirile rămân, indiferent de ce va urma!

          Vreau să uit, vrei să uiți, vrem să uităm!

      Nu sunt puține dățile când ne dorim să uităm anumite lucruri întâmplate în trecut. Există momente când am dori din tot sufletul să stergem totul cu buretele pentru a o lua de la început. Credem des că uitarea este cel mai bun mod de a ne curăți sufletul și conștiința fără să ne dăm seama cât de mult ne înșelăm. Uitarea este de fapt un efect secundar ce apare atunci când avem o viață activă, când mintea noastră este focusată pe alte lucruri. În momentul în care lucrurile se calmează, când ziua e pe sfarșite, mintea noastră se eliberează de stresul cotidian si efectul "anesteziei" trece. În acel moment ne  trezim invadați de zeci de gânduri, amintiri care ne tulbură liniștea. Adevărul este că acele lucruri nu s-au pierdut niciodată ci din contră, au fost bine ascunse în subconștientul nostru de unde așteaptă primul semn, prima portiță spre a pune pune stăpânire pe conștient. E un sentiment cumplit pe care fiecare dintre noi l-a trăit cel puțin o dată. Există totuși un remediu sigur și la îndemâna oricui:

ACCEPTAREA

          

          Amintirile nu se aruncă la gunoi. Ele trebuie acceptate așa cum sunt pentru că fac parte din viața noastră. Datorită experiențelor trecute suntem cine suntem. Trebuie să fim împăcați cu noi înșine pentru a putea fi fericiți. Amintirile și experiențele din trecut contribuie la formarea noastră ca oameni.

Mereu facem pe durii...

          Mereu facem pe durii, dar ne topim dupa îmbrățișarea persoanei pe care o iubim. Ne place să "tăiem și să spânzurăm", dar atunci când auzim "hai încoace să te pup și taci", ne topim instant. 
          Oare de ce? E simplu: dragostea învinge tot....distanță, timp, lacrimi, orgoliu, suferință, tristețe, într-un cuvant, TOT! Ne place să ne ținem tari să părem indestructibili să fim intangibili, dar în fața adevăratei iubiri nu se mai tine cont de așa ceva. 

          Sentimentul de iubire este mai presus decât oricare altul!

          Dragostea învinge orice! Pentru dragostea adevărată merită să faci sacrificii. Pentru omul care te iubește să lași orgoliul și încăpătânarea! Fie că vrem sau nu, fericirea noastră depinde într-o oarecare măsură de cel de langă noi! Mergi alături de cel pe care îl iubești....zi și noapte. Căutați împreună cel mai bun drum și urmați-l! Nu vă lăsați influențați de gura lumii și veți vedea că:

DRAGOSTEA ÎNVINGE!

          

La multi ani bunico!

          Încă de la prima oră a zilei, o emoție imensă mi-a invadat corpul. M-am pus aseară în pat cu gândul ca mâine v-a fi o zi mare. De abea am putut dormi. În această dimineață, primul gând mi-a fost ca ies repede din cameră și să o caut pe bunica. Am ieșit afară și am început să o caut. Ea statea pe banca din fața casei și privea spre orizont. Am mers repede spre ea și fără să-i zic ceva, am luat-o în brațe.

          "La mulți ani buni, multă sănătate îți doresc! Să fii fericită și să ai parte numai de bucurii!" 

          Bunica era oarecum surprinsă, nu se aștepta. Sărăcuța, uitase ca e ziua ei de naștere. Sunt fericită că am fost primă care a felicitat-o de ziua ei de naștere!

          Bunica, a doua mamă, cea care m-a crescut, cea care a avut grija de mine. A fost cea care mi-a facut de mâncare și m-a ferit de foc! Bunica...cea care m-a ajutat mereu, cea care s-a rugat pentru mine zi și noapte atunci când eram bolnavă sau aveam examene grele. Bunica, cea care nu a uitat niciodată de ziua mea! 

          Draga mea bunică...îmi pare așa rău că uneori te-am supărat, că nu te-am ascultat mereu, că au existat momente când am ridicat tonul. Tu ești sufletul meu! Îmi amintesc cu drag de momentele copilăriei când îmi cumpărai bomboane și pufuleți, când îmi făceai plăcinte și mâncarea pe care mi-o doream. Îmi punea partea mereu atunci când mă certa mama. Mă mângâia pe creștet atunci când eram suparată și îmi stergea lacrimile mereu atunci când mă găsea plângând în grădină. 

          Bunico, tu ești îngerul meu păzitor! La mulți ani încă o dată! Te iubesc foarte mult! Mulțumesc pentru tot! Mă rog Lui Dumnezeu să te țină sănătoasă încă 50 de ani! 

Când nu mai poți, mai poți puțin

          Ai simțit vreodată că problemele cotidiene te copleșesc? Că efectiv te sufoci sub marea de task-uri care te vizează? Că mai ai puțin și cedezi nervos? Că cele 24 de ore nu sunt suficiente atunci când vrei să excelezi în toate domeniile? Cu siguranță știi despre ce vorbesc. Ai trecut și tu cel puțin o dată prin aceste stări.

          Uneori simt că ar trebui să îmi angajez  secretară. Nu că aș  fi eu cine știi ce om important, dar parcă aș avea nevoie de cineva să mă ajute să-mi dozez timpul cât mai eficient. Trăind în jungla urbană zi de zi, realizez că niciodată nu e suficient ceea ce fac. Cu cât îndeplinesc mai multe cerințe, cu atât primesc mai multe. Încă un pic azi, încă un pic mâine și uite așa societatea mă transformă într-un roboțel fără să îmi dau seama.

          STOP! Mi-a ajuns! O să încep să spun NU cu zâmbetul pe buze. Nu, nu pot să fac și treaba ta! Nu, nu pot să fac și treaba altora! Nu pentru că nu aș știi....sau nu aș putea, pur și simplu nu mai vreau. O să îmi fac partea mea și atât. Nu o să îmi ridice nimeni statuie dacă mă consum suplimentar și nici nu voi fi răsplătită. Nici măcar un leșinat de "mulțumesc"!

          Dar totuși, de ce nu mă lasă conștiința în pace? De ce trebuie să mă simt mereu atunci când cineva are nevoie de ajutor? Of...o să încerc să îmi văd eu de treabă, să văd dacă moare cineva. De obicei, atunci când ajuți pe cineva, acel cineva își însușește meritele. 

Acest lucru mă scoate din minți. Alo, nene, daca ești așa deștept, de ce nu ai făcut?Aaaa, da, lene? Lejeritate? Lipsa de interes? Extraordinar!

          Îmi amintesc vorbele mamei, draga mea mamă care mereu are dreptate: "Cine muncește. greșește! Cine nu muncește, nu greșește și merită să fie promovat!" Bineînțeles că pe atunci nu știam eu ce și cum, dar acum...văzând ipocrizia din jur, sunt de acord în totalitate. Totuși, unii atât pot! Dar e al naibii de frustrant.

          Fă ce știi că ai de făcut și nu mai încerca să îi mulțumești pe toți, nu vei reuși! Vezi-ți de treaba ta și ai să vezi ce bine e! Decât să încerci să îi mulțumești pe toți, mai bine mulțumește-te pe tine!