Vreau să uit, vrei să uiți, vrem să uităm!
Nu sunt puține dățile când ne dorim să uităm anumite lucruri întâmplate în trecut. Există momente când am dori din tot sufletul să stergem totul cu buretele pentru a o lua de la început. Credem des că uitarea este cel mai bun mod de a ne curăți sufletul și conștiința fără să ne dăm seama cât de mult ne înșelăm. Uitarea este de fapt un efect secundar ce apare atunci când avem o viață activă, când mintea noastră este focusată pe alte lucruri. În momentul în care lucrurile se calmează, când ziua e pe sfarșite, mintea noastră se eliberează de stresul cotidian si efectul "anesteziei" trece. În acel moment ne trezim invadați de zeci de gânduri, amintiri care ne tulbură liniștea. Adevărul este că acele lucruri nu s-au pierdut niciodată ci din contră, au fost bine ascunse în subconștientul nostru de unde așteaptă primul semn, prima portiță spre a pune pune stăpânire pe conștient. E un sentiment cumplit pe care fiecare dintre noi l-a trăit cel puțin o dată. Există totuși un remediu sigur și la îndemâna oricui:
ACCEPTAREA
Amintirile nu se aruncă la gunoi. Ele trebuie acceptate așa cum sunt pentru că fac parte din viața noastră. Datorită experiențelor trecute suntem cine suntem. Trebuie să fim împăcați cu noi înșine pentru a putea fi fericiți. Amintirile și experiențele din trecut contribuie la formarea noastră ca oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu