Mai bine fă-te prieten cu noaptea!

         Ce răi sunt oamenii....răi, invidioși și mai ales ipocriți. Îi vezi peste tot, pe stradă, în autobuz, la TV. Îți zâmbesc, te laudă și mai în glumă, mai în serios îți intră pe sub piele până ce află tot îi interesează, apoi pleacă din viața ta, ca și cum nici nu ai exista. Ce e cel mai surprinzător e faptul că, tocmai cei la care NU te aștepți, se încadrează în descrierea de mai sus.
         Ce răi sunt oamenii, mai ales atunci când ești bun cu ei. Cele mai profitoare ființe aș putea spune. Le oferi sinceritatea ta și ei îți oferă dezamăgire.
         Unii chiar nu suportă să te știe mai bun decât ei. Nu contează nivelul la care se află, atâta timp cât sunt mai sus decât tine, ei sunt mulțumiți. Mă întreb, oare toți acești oameni își vor depăși vreodată condiția? Vor înțelege vreodată că cei mai bun etalon sunt ei înșiși....deci trebuie să încerce să fie mai buni decât erau? Cel mai rău lucru e faptul că acest tip de persoane fac parte din aceeași familie, poate chiar dorm în același pat. Deja e prea de tot. Cunosc astfel de cazuri și e trist.
          Decât să stai în preajma acestor oameni mai bine te faci prieten cu noaptea! Nu îți face speranțe deșarte și nu spera la lucruri mari de la oameni mici!

Cu și despre o doamnă minunată!

           În viața fiecăruia dintre noi apar oameni noi. În același timp, unii dintre ei se "evaporă" ca și cum nu ar fi fost niciodată. Totuși, unii dintre ei, deși pleacă din viața noastră, lasă urme vizibile, unele bune, altele rele.

          Astăzi m-am hotărât să scriu câteva rânduri despre o persoana pe care, deși nu o mai am în preajmă, a lăsat urme în mintea și sufletul meu. Este vorba despre un om minunat, o doamnă extraordinară pe care o voi purta în suflet mereu. Numele ei este Maria, doamna Maria, pe care am cunoscut-o anul trecut în cadrul firmei în care lucrez. O femeie simpla, muncitoare, sincera, cu suflet mare. O doamna cu o sensibilitate și sinceritate aparte. Un om simplu și franc! Nu a durat mult până să mă atașez de dânsa. Mi-a cucerit sufletu cu felul ei de a fi, cu vorbele ei înțelepte și mai ales cu povestea ei de viața. Mi-a povestit despre sotul ei, ("tăticul meu",îi spunea ea) și despre dragostea adevărată care îi leaga, mi-a povestit despre copii, nepoți, ba chiar mi-a arătat și câteva poze cu minunata ei familie. Era departe de casă și îi era dor de ei, așa am devenit eu "puiul ei" și ea "mămica mea". Nu putea trece o zi fără să o vizitez acolo unde muncea.

           De la doamna Maria am învățat foarte multe. M-a ajutat să înțeleg o grămadă de lucruri despre viată, despre ce înseamnă cu adevărat o familie, despre dragostea adevărată și necondiționată. Mi-a câștigat respectul, dragostea și admirația de la prima vedere. Am primit foarte multe sfaturi de la dânsa, sfaturi pe care le aplic aproape zilnic. Timp de aproape un an, m-am bucurat de prezența ei.

         Dar, la un moment dat, venise vremea să ne despărțim. Mămica mea avea să se întoarcă definitiv acasă la familia ei deoarece contractul ei se încheiase. Această veste m-a întristat enorm. Îmi amintesc acea zi cu tristețe...Nimic nu mai avea să fie la fel, nu mă puteam obișnui cu ideea însă nu puteam schimba nimic. Doamna Milu plecase și eu am ramas cu amintirea ei și cu o poza. Zâmbesc mereu când mă gândesc la ea și îi sunt recunoscatoare pentru tot ce a făcut pentru mine.

          Pentru că știu că la un oment dat va citi aceste rânduri, vreau să-i transmit câteva cuvinte:

   " Draga mea mămică, vreau să îți spun că îmi este foarte dor de tine, îmi lipsesti enorm! Îți mulțumesc pentru toate sfaturile bune, pentru încrederea pe care mi-ai acordat-o. Ești un exemplu pentru mine. Sper ca viața să îmi acorde cel putin încă o șansă să ne revedem...să te pot strânge în brațe!"