Prim-ajutor emotional

În secolul vitezi, când totul e pe repede înainte, suntem tot mai interesati de ceea ce ne face fericiți, lucru absolut normal deoarece e vi...

sâmbătă, 4 februarie 2017

Cu și despre o doamnă minunată!

           În viața fiecăruia dintre noi apar oameni noi. În același timp, unii dintre ei se "evaporă" ca și cum nu ar fi fost niciodată. Totuși, unii dintre ei, deși pleacă din viața noastră, lasă urme vizibile, unele bune, altele rele.
          Astăzi m-am hotărât să scriu câteva rânduri despre o persoana pe care, deși nu o mai am în preajmă, a lăsat urme în mintea și sufletul meu. Este vorba despre un om minunat, o doamnă extraordinară pe care o voi purta în suflet mereu. Numele ei este Maria, doamna Maria, pe care am cunoscut-o anul trecut în cadrul firmei în care lucrez. O femeie simpla, muncitoare, sincera, cu suflet mare. O doamna cu o sensibilitate și sinceritate aparte. Un om simplu și franc! Nu a durat mult până să mă atașez de dânsa. Mi-a cucerit sufletu cu felul ei de a fi, cu vorbele ei înțelepte și mai ales cu povestea ei de viața. Mi-a povestit despre sotul ei, ("tăticul meu",îi spunea ea) și despre dragostea adevărată care îi leaga, mi-a povestit despre copii, nepoți, ba chiar mi-a arătat și câteva poze cu minunata ei familie. Era departe de casă și îi era dor de ei, așa am devenit eu "puiul ei" și ea "mămica mea". Nu putea trece o zi fără să o vizitez acolo unde muncea.
           De la doamna Maria am învățat foarte multe. M-a ajutat să înțeleg o grămadă de lucruri despre viată, despre ce înseamnă cu adevărat o familie, despre dragostea adevărată și necondiționată. Mi-a câștigat respectul, dragostea și admirația de la prima vedere. Am primit foarte multe sfaturi de la dânsa, sfaturi pe care le aplic aproape zilnic. Timp de aproape un an, m-am bucurat de prezența ei.
         Dar, la un moment dat, venise vremea să ne despărțim. Mămica mea avea să se întoarcă definitiv acasă la familia ei deoarece contractul ei se încheiase. Această veste m-a întristat enorm. Îmi amintesc acea zi cu tristețe...Nimic nu mai avea să fie la fel, nu mă puteam obișnui cu ideea însă nu puteam schimba nimic. Doamna Milu plecase și eu am ramas cu amintirea ei și cu o poza. Zâmbesc mereu când mă gândesc la ea și îi sunt recunoscatoare pentru tot ce a făcut pentru mine.

          Pentru că știu că la un oment dat va citi aceste rânduri, vreau să-i transmit câteva cuvinte:

   " Draga mea mămică, vreau să îți spun că îmi este foarte dor de tine, îmi lipsesti enorm! Îți mulțumesc pentru toate sfaturile bune, pentru încrederea pe care mi-ai acordat-o. Ești un exemplu pentru mine. Sper ca viața să îmi acorde cel putin încă o șansă să ne revedem...să te pot strânge în brațe!"


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu