Ai avut odată o floare...și i-ai rupt zilnic câte o petală, doar ca să vezi dacă poți iubi o buruiană...

Era odată o floare...cea mai frumoasă floare. Era înaltă, subțirică, cu frunze frumoase, cu petale delicate, pe scurt tot ce-ți puteai dori de la o floare. Ai vrut-o doar pentru tine așa că ai rupt-o promițând-ui tot și toate. Ai luat-o cu tine, crezând că o vei face fericită.

I-ai dat puțină dragoste și ea a început să înflorească și mai tare, deschizându-și larg petalele. I-ai dat atenție și ea a devenit mult mai încrezătoare, dorindu-și zilnic să se autodepășească. I-ai dat speranță și ea a început să-și contureze propriile vise, propriul destin. I-ai dat încredere și ea a început să spere, să spere la un viitor strălucit. I-ai dat apă și ea a început să crească, era pe zi ce trece tot mai frumoasă și parcă te vrăjea, te făcea să o dorești numai pe ea. O făcea din suflet căci și ea își dorea la fel.

Dar într-o zi i-ai rupt o petală. Ea nu a observat, avea foarte multe. Parcă nici nu se observa. Nu trecu mult și i-ai mai rupt una....și încă una si deja se vedea clar. Ți-a zis să te oprești, că o doare, că nu mai rezistă, dar ai continuat. Ai dezvoltat un obicei din asta. Ai ajuns să-i rupi câte o petală în fiecare zi. A început să plângă, să tipe...te implora să nu mai rupi dar nu te-ai oprit. A început să se ofilească, era din ce în ce mai slăbită, deja nu îți mai zicea nimic. Tu îi rupeai petalele si ea suferea în tăcere. Zilele treceau...tu tot rupeai.

Dar stai...i-ai rupt și ultima petală. I-ai lăsat doar dezamăgire. În timp ce ea suferea, tu te consolai cu o buruiană. Bunătatea și frumusețea deja te plictiseau, vroiai altceva, dar o vroiai și pe ea. Ai vrut o schimbare, ceva nou, nu neapărat ceva bun, doar nou și ai obținut, dar cu un preț mare. Ai distrus o floare, cea mai frumoasă floare, floarea sufletului tău. Nu doar ca ai distrus-o, ai și aruncat-o. Ok, alegerea ta.

        Ce să zic, ai facut-o cu mâna ta. Dar știi...ea a învățat multe din această experiență. Și mai știi....poate anul acesta nu va mai înflori, că petalele i-au fost luate de vânt și duse departe, dar anul viitor, după ce iarna grea va trece, din locul de unde ai rupt-o va răsări o nouă floare, una mai frumoasă decât cea pe care ai rupt-o. Ei bine atunci, poate îți va parea rău, îți vei dori să o alinți, să o mângâi...să o iubești, să te iubească, dar ea nu va mai dori. Va face tot ce-i stă în putere să se autodepășească din toate punctele de vedere pentru a ajunge acolo unde si-a propus.
        Abea atunci când o vei revedea, vei regreta cu adevărat... că ai avut odată o floare...și i-ai rupt zilnic câte o petală, doar ca să vezi dacă poți iubi o buruiană...