Prim-ajutor emotional

În secolul vitezi, când totul e pe repede înainte, suntem tot mai interesati de ceea ce ne face fericiți, lucru absolut normal deoarece e vi...

marți, 26 septembrie 2017

#27august 2017, MULTUMESC!

        Nu vom știi niciodată ce aduce ziua de mâine, cu atât mai puțin nu vom știi ce ne va lua! Oameni care, pentru noi astăzi sunt tot, mâine s-ar putea nici să nu mai existe. Oameni, care astăzi ne sunt, poate, indiferenți, mâine s-ar putea să fie totul pentru noi.
         Astăzi, voi scrie despre a doua categorie, deoarece un om minunat și-a făcut apariția în viața mea atunci când nu mă așteptam. Timid, încet și pe neașteptate, de nicăieri a apărut exact în momentul în care aveam nevoie ca cineva de încredere să mă asculte fără să mă judece. E greu să ai încredere în cineva în zilele noastre, însă, nimic nu e imposibil. 
          Acest om, a știut să mă caute atunci când aveam nevoie, deși nu mă cunoștea prea bine. Acest om a știut să mă facă să râd în hohote până la lacrimi, atunci când îmi venea să mă închid în mine. Acest om a știut pur și simplu să mă încurajeze și să îmi arate cât de frumoasă poate fi viața. Îl știu de mult, îl știu din copilărie, dar nu ne-am intersectat niciodată, nu a fost să fie. Totul până într-o zi.
          Acum, mai mult ca niciodată, pot spune ca Dumnezeu nu doarme! Are El grija de fiecare dintre noi. Ai făcut bine, bine vei primi. Ai facut rău, ei bine, pregătește-te. Tot ce dai, primești înzecit!
          

         Astăzi, vreau să îți MULTUMESC! Ești minunea din viața mea. Ești tot ceea ce am nevoie. Îți sunt recunoscătoare pentru fiecare zâmbet, pentru fiecare lacrimă stearsă, pentru fiecare încurajare, pentru fiecare îmbrățișare, pentru fiecare sărut pe frunte....îți mulțumesc pentru tot. Ai apărut exact când trebuia, ai făcut exact ce trebuia, ai fost acolo și pentru mine înseamnă enorm. 
        Am pornit pe un drum, am pornit împreună și dacă e să analizez evoluția noastră pot spune că nu cunosc oameni care să fi ajuns unde suntem noi în așa putin timp. Suntem doi oameni puternici, doi oameni care își doresc cu adevărat un viitor. Nu ne constrânge nimic, tot ce facem e pentru că așa simțim. 
 La mulți ani ție, la mulți ani mie, la mulți ani nouă! #27august


duminică, 3 septembrie 2017

Zilnic îi mulțumesc Lui Dumnezeu pentru tot ce a scos din viața mea!

          Eu trec, în general, ușor peste orice. Om, lucru, faptă, nimic nu e de neînlocuit. Nu mă agăț de nimic ce nu mă face complet fericită. Nu merită. Mi s-a demonstrate de 1000 de ori că … efectiv NU MERITĂ!
 
           Fericirea mea, e cea mai importantă. Dacă mă faci fericită, poți rămâne în viața mea, dar dacă nu, te poftesc să pleci. Nu stau la discuții filozofice și interminabile. Nu are rost. Am încercat o singură dată și finalul a fost același. Dacă ai impresia că voi repeta experiența, te înșeli amarnic. Nu  fac compromisuri atâta timp cât fericirea mea e în joc. Am învățat să mă pun pe primul loc și să mă gândesc prima dată la mine. NU am pierdut niciodată nimic. Dacă am pierdut ceva, e pentru că nu aveam nevoie de acel lucru/persoană. După fiecare pierdere, am realizat ce om norocos sunt. 
 
          Zilnic îi mulțumesc Lui Dumnezeu pentru tot ce a scos din viața mea. Chiar dacă pe moment simțeam că nu pot trăi fără, îmi dau seamă că lucruri mai bune, pentru mine, nu  se puteau întâmpla. Așa am învățat că nimic nu este pentru totdeauna și mai ales, nimic nu este de neînlocuit. Când te aștepți mai puțin, ceva/cineva apare de după colț și schimbă totul. Și atunci, de ce să ne agățăm de trecut? Te poți numi “om puternic” atunci când ești capabil să renunți la ceea ce îți face rau, desi e  ce îți dorești cel mai mult în viață.
 
 
         Zilnic îi mulțumesc Lui Dumnezeu pentru tot ce a adus nou în viața mea, fapte și mai ales oameni. E așa “fain” atunci când descoperi un om, pe care, deși îl știai de mult, îl descoperi altfel și te gândești, “oare unde ai fost până acum”. E vorba de acel moment în care simți că nimic nu mai contează, că ce a fost până atunci e doar o iluzie, și atunci MERITĂ să te ancorezi de trecut? 
 
          Un prieten mi-a sugerat un joc de imaginație, și anume, atunci când mă gândesc la trecut și poate caut soluții, să mă gândesc simplu: merită? Cred că m-am gândit de 1000 de ori la trecut și mi-am pus această întrebare de 2000 de ori și în proporție de 99,99% răspunsul a fost simplu, NU merită. Acel 0.01% a apărut atunci când m-am întrebat prima dată. 
 
           Fiecare om e diferit dar cred că secretul constă în a ne cunoaște pe noi înșine și a știi CE, CÂT, CUI putem oferi.