Să-ţi dai cuvântul, iar apoi să ţi-l respecţi, asta înseamnă să fii mafiot!

“Să-ţi dai cuvântul, iar apoi să ţi-l respecţi, asta înseamnă să fii mafiot”. Am ales să folosesc acest tipar pentru a prezenta idea principală a ceea ce urmează, datorita faptului ca este un mod de exprimare tot mai des folosit pe o reţea de socializare.

Ce reprezintă  cuvântul unui om, şi mai ales, cat de important este acesta în  viaţa de zi cu zi….acestea sunt doua întrebari la care vreau să răspund în urmatoarele rânduri, pentru ca am impresia ca tot mai multă lume uită sau se preface ca nu ştie răspunsul .

Spre deosebire de celelalte vieţuitoare de pe planetă, noi oamenii am primit la naştere ceva în plus, ceva ce sa ne diferenţieze, să ne facă mai “speciali”….ceva ce se numeşte conştiinţă şi care ne ajută să „jonglăm” cu diferite sarcini şi să cântărim diverse opţiuni  înainte de a lua o decizie. Totuşi, destul de rar o folosim şi lucrul acesta nu face decât să creeze tristeţe şi supărare celor din jur. Din păcate unii sunt mult prea seci, mult prea inconstienţi ca să-si de-a seama de acest lucru.

Adevărata valoare a unui om este dată de greutatea cuvântului pe care îl are! Un om cu caracter va respecta mereu ceea ce zice şi mai ales, îşi va asuma. Nu va cauta niciodată scuze, nu va invoca niciodată motive absurde şi nu se va da înapoi, indiferent de situaţie. O persoană care pune preţ pe cuvantul său, va face orice ca să şi-l respecte, indiferent de obstacole. Va ştii mereu ce poate să facă şi ce nu, de ce lucruri e în stare şi până unde poate să meargă atunci când îşi da cuvântul. Sunt şi momente în care, din motive obiective nu reuşeşti să duci la bun sfarşit ceea ce ai zis ca vei face. Până la urmă e firesc, suntem oameni, dar chiar şi într-o astfel de situţie, un om care se respectă pe el şi îi respectă pe ceilalţi, va ştii cum să procedeze. Cel puţin va anunţa persoana în cauză de apariţia unor situaţii neprevăzute şi cu prima ocazie se va revansa. Aşa arată “portretul moral” al unui om care are cuvant!

Un om care îşi respectă cuvântul , este om care se respectă. Acest gen de om va impune respect în faţa societăţii.  El se va evidenţia mereu faţă de ceilalţi, va putea să-şi de-a cu părerea şi s-o facă bine, va putea să de-a un sfat care merită luat în considerare….cu alte cuvinte, va fi diferit.

Un astfel de om, e genul de om pe care oricine şi-l doreste în viaţa lui! Fii vertical în orice situaţie. Gândeşte înainte să vorbeşti. Asumă-ţi cele spuse şi mai ales respectă-ţi cuvantul!

De "ieri" ’învăţ să fiu singură! (2)

De “ieri” învăţ să fiu singură! Şi nu că ţi-ar păsa, dar de ceva timp nu mai eşti centrul universului meu. Încerc sa mă descurc pe cont propriu , iar atunci cand cad, mă ridic singură.Nu mai aştept sa mă încurajezi şi nici sa mă ajuţi.  Totuşi , uneori tanjesc după acel nenorocit de apel, care mă făcea mereu sa zambesc. Simteai pur si simplu ca am o pasă proastă şi dacă nu puteai fi langă mine fizic, mă sunai şi încercai să îmi ridici moralul. Acum, dragul meu să ştii ca mă motivez singură şi îmi iese mai bine decat îţi ieşea ţie!

            Ar putea sa mă ajute prietenii cand mi-e greu, dar care prieteni? Cei pe care i-am ignorant şi i-am dat la o parte atunci cand ai apărut tu? Cei pe care i-am neglijat atunci cand credeam ca tu eşti cel mai bun prieten, omul perfect? Stai liniştit, oricum nu sunt singură pe lume. Oameni care contează cu adevărat pentru mine, mi-au rămas alături necondiţionat. Nimeni nu m-a criticat şi nu m-a mustart pentru ce am făcut, deşi meritam. Singurul lucru pe care mi l-au spus a fost faptul ca le-a fost dor de mine.Tot respectul pentru ei!

M-am obişnuit să fiu singură, şi cand spun singură, mă refer la faptul ca nu eşti tu langa mine. Să ştii ca a apărut un nou suflet în viaţa mea, genul de om care te face să zambeşti chiar şi atunci cand plangi, genul de om pe care îl asteptam de cand mă ştiu. L-am întalnit acolo unde nu m-as fi aşteptat niciodată. Ne vedem des, vorbim des….e genul de persoana pe care ai dori-o alături mereu. Te gandesti că poate e noul meu iubit, vreau sa te linistesc spunandu-ţi ca nu e….e mai mult de atat. Nu te-am înlocui cu el, eu nu sunt tu! El are locul lui….un loc gol pe care nici măcar tu nu ai reuşit sa-l ocupi.

De “ieri” învăţ să fiu singură, şi daca un lucru e cert, e faptul ca zilele de “ieri” sunt pe sfarşite! Multă baftă în viaţa!

De ‘’ieri’’învăţ să fiu singură! (1)

           De "ieri" învăţ sa fiu singură…de fapt sunt multe zile de “ieri” de cand am adoptat acest stil de viaţă. Nu vreau sa mă laud şi să spun că am învăţat deja, nici vorbă. Dar sunt ambiţioasă, hotărată, determinată şi ştiu ca voi reuşi. Conştiinţa si sufletul îmi spun ca nu vor mai fi multe zile de”ieri”. Ce a fost mai greu, a trecut. Primii paşi, pe care îi  considerăm aproape imposibili au fost făcuţi. Cărţile au fost împărţite, să înceapă jocul!

            Poate nu mă crezi, dar chiar învăţ sa fiu singură. Nu am de ales. Şi poate e mai bine aşa. Tu nu mai eşti aici si deocamdată nu am ceva mai bun de făcut. Încă mă străduiesc sa-mi schimb numite tabieturi. În fiecare seara, în timp ce încerc să adorm, îmi repet în minte: “maine dimineaţa cand mă voi trezi, primul lucru pe care îl voi face va fi sa zambesc şi să-I mulţumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat şansa de a mai trai o zi si de a avea ocazia de a transforma aceasta zi în cea mai frumoasă zi din viaţa”. Pană aici totul e foarte bine însă dimineaţa,  lucrurile nu se întamplă cum stabilisem. Nici nu apuc sa mă dezmeticesc, ca în mod incoştient bag mană sub pernă, iau telefonul şi ca prin vis îl deblochez şi cu un singur ochi mă uit la el…poate, poate….Însă, cum minunea nu s-a întamplat, îl pun la loc, trag aer în piept si mă învart pe cealaltă parte.
             Asta e una din zilele proaste. Stai liniştit, nu te simţi flatat, am si zile cand nici măcar nu mă gandesc la tine. Da, am spus-o, chiar asa e. Am si zile cand serviciul, şcoala, familia îmi ocupă pană la ultima secundă dintr-o zi. O astfel de zi, e una din zilele bune, acele zile cand existenţa ta pare mai mult un vis pe care nu mi-l amintesc prea bine.

               Sunt zile si zile…una buna, alta rea. Să fim serioşi, dacă ar fi toate numai lapte si miere, nu am simţi ca trăim.

        

Adevărul doare. Minciuna doare şi mai rau!

                 Dacă pui un om sa aleagă între adevăr şi minciună, va alege ADEVĂRUL, iar în momentul în care îi spui verde în faţa tot ce ai de zis, se supără!

                În zilele noastre, adevărul si minciuna sunt doua subiecte  destul de delicate, care pot aduce atat lacrimi de tristeţe cat şi de fericire. Suna ciudat, însă chiar asa este. Majoritatea persoanelor susţin faptul ca preferă sa audă un adevăr crunt decat o minciună frumoasă. Dar oare aşa sa fie?  

                 Adevarul doare, dar dacă va fi spus după o minciună “frumoasa” va durea si mai rău!Si totuşi, de multe ori preferăm sa nu spunem adevărul din dorinţa de a nu-i răni pe ceilalţi. Încercăm uneori sa muşamalizăm anumite detalii doar pentru a da bine în fata celorlalţi sau pentru a le crea o imagine distorsionată asupra realităţii, fără a ne gandi la consecintele ce vor apărea. Si pentru ce? Merită oare? Minciuna are picioare scurte si mai devreme sau mai tarziu, adevărul iese la iveală, iar durerea si dezamăgirea care urmează vor fi mult mai mari. Oare nu ar fi mai bine sa fim sinceri de la început? Oare nu ar fi mai bine sa spunem lucrurilor pe nume? Ar fi mult mai bine, te asigur. Păcat ca noi oamenii suntem laşi uneori. Să recunoaştem, e nevoie de curaj sa spui lucrurilor pe nume şi e nevoie de mai mult curaj pentru a-ţi asuma cele spuse. Ar fi mai bine dacă uneori nu ar trebui sa ne asumăm răspunderea pentru unele lucruri? Poate am avea mai mult curaj…sau NU! Ei bine, nu! Mereu trebuie sa avem curaj sa spunem ce gandim dar trebuie sa ştim cum sa o facem. Nu e suficient sa spunem adevărul, aruncand nişte cuvinte dure. Trebuie sa avem grija la modul în care ne exprimăm, astfel putem diminua riscul ca o anumită persoana sa sufere.

                Adevarul doare, si doare rău, dar asta nu înseamnă ca trebuie ascuns. Nu înlocui niciodată adevărul cu o minciună “frumoasa”, nu merită! Dar si cand spui adevărul , ai grija în ce mod o faci. Fi bun cu cei din jur, da dovada de omenire.Comporta-te cu ei, asa cum ai vrea ca si ei să se comporte cu tine. 

                Nu uita: sinceritatea nu e un defect, e eticheta oamenilor cu caracter!

Fericire? Da, te rog. Porţie dublă! (2)

                .... 

               Vrei o schimbare? Începe cu tine! Nu te plânge de cei din jur, nu te lamenta, nu aştepta să-ţi cadă ceva din cer, nu se va întampla!  Trezeşte-te din resemnare, propune-ţi un ţel, pe scurt, schimba-ţi modul de a gândi. Acesta este primul pas în căutarea fericirii! Autoeducă-te sa-ţi doreşti mai mult de la viaţă. Sună ciudat, poate.....s-au simplu, dar să fim sinceri, cati dintre noi nu sunt deja resemnaţi în ceea ce priveşte propria fericire. Şi tu, cel /cea care citeşti eşti oarecum resemnat, doar că nu vrei să recunosti.
                Opreşte-te un minut din ceea ce faci si analiză-ti activitaţile din ultimul timp. Cate lucruri ai făcut pentru fericirea ta? Să fim înţeleşi, aici vorbim despre fericirea de lungă durată, fericirea de zi cu zi, nu despre fericirea de după o seară în oraş. Tu ştii dacă ai făcut ceva sau nu. Dacă ai făcut, te felicit, ţine-o tot aşa. Dacă nu ai făcut, atunci acum este momentul să începi. Cu cat mai repede, cu atât mai bine. Niciodată nu e prea târziu. Trebuie doar să vrei!
                    Nu te aştepta ca după primele 5 minute să apară minuni! Ca să obţii beneficii, trebuie să exersezi des şi regulat. Cu fiecare pas în plus, esti mai aproape de îndeplinirea scopului propus. Ca orice alta muncă, şi acest lucru necesită gandire pozitivă si angajament. trebuie sa fii hotât şi să te motivezi pe tine însuţi. Ai grijă, nu-ti cauta motivaţia în cei din jur. Fii pe cont propriu, pentru ca este vorba de propria fericire. Nu te lăsa amăgit de iluzii. O să vină o zi, când cei mai apropiaţi oameni te vor dezamăgi, te vor trăda, vor pleca din viaţa ta si atunci vei fi asa dezamăgit inctât viaţa ţi se poate schimba radical. Nu merită!
                      Nu lăsa să treacă nici o zi fără să faci ceva benefic pentru fericirea ta. Nu căuta scuze si nici motive, te minţi singur. Chiar dacă acest lucru pare că îţi ocupă o gramadă de timp din viaţa ta ocupată, roadele muncii vor fii pe măsură iar când vei vedea beneficiile, nu te vei mai putea opri.
                        Viaţa înseamnă mai mult decât bani, înseamnă împlinire si dacă nu faci ceva pentru tine, fii sigur că nimeni nu va face.

Fericire? Da, te rog. Porţie dublă! (1)

         “Mulţi oameni sunt surprinsi să afle ca astăzi, studiul fericirii este practic o stiinţă”. Acest lucru s-a întâmplat relativ repede, datorită faptului că optimismul este pe cale de dispariţie. Dar totuşi, nu este fericirea ceva ce doar “este”, ceva care vine şi pleacă destul de aleatoriu sau ceva ce este experimentat doar de câţiva norocoşi?

            S-au scris multe despre fericire şi se scriu în continuare lucruri fascinante, însă nu oricine le poate înţelege. Unii nu au timp să le citească, alţii nu sunt interesaţi….sau pur şi simplu, nu ştiu despre existenţa lor.

          În viaţa de zi cu zi am întalnit o mulţime de persone care afirmă mai mereu:  “Vreau să fiu fericit, dar nu am timp!”. Trăim în secolul vitezei, când timpul înseamnă  bani. Oamenii aleargă şi aleargă doar pentru caţiva bănuţi în plus cu care să-şi asigure “fericirea” dar acest lucru nu se prea întamplă. Omului de rand îi este frică să îşi caute fericirea. El se teme ca va trebui să treacă printr-un process complicat şi de teama eşecului preferă să se mulţumească cu puţin. Nu risti, nu caştigi, iar riscul se afla pe lista intitulată “to do….” a fiecăruia dintre noi.

          “Atingerea fericirii”  nu ar trebui să fie aşa complicată precum avem noi impresia. Nu exista nici un motiv care sa ne împiedice să plecam în cautarea ei. Ca în orice alta situaţie, primul pas este cel mai dificil. Frica, teama, nesiguranţa, ridica mereu bariere în jurul nostru pentru a ne limita condiţia. O data făcut primul pas, lucrurile vin de la sine, iar satisfacţia este pe măsura faptelor!

          Nu lăsa să treacă nici o zi fără să munceşti pentru propria fericire. Nu căuta scuze şi nici motive, te minţi singur. Chiar dacă acest lucru pare că îţi ocupă o grămadă de timp din viaţa ta ocupată, roadele muncii tale vor fi pe măsura iar când vei vedea beneficiile, nu te vei mai putea opri. Viaţa înseamnă mai  mult decât bani, înseamnă împlinire şi dacă tu nu faci ceva pentru tine, fii sigur că nu va face nimeni! 

               Eşti stapânul propriului destin şi al propriei tale fericiri!