Oare cum era, dacă era cum trebuia să fie?

           Oare cum era, dacă era cum trebuia să fie? Era bine? Era rău? Eram mai fericiți sau mai triști? Am fi zâmbit mai mult sau am fi plâns mai mult? Acestea vor rămâne întrebări fără răspuns pentru că niciodată nu va mai putea fi cum trebuia să fie. Ne-am răcit treptat, ne-am schimbat și în final ne-am despărțit, creând între noi o nouă legătură....de data asta,, una inexistentă. Ai plecat, am plecat și s-a ales praful de fiecare vis, de fiecare sărut, de fiecare dorință, de TOT! S-a ales praful de tot ce era o data totul!
           Dar oare, nu cumva așa trebuia să fie? Nu cumva acesta era destinul relației noastre? Nu cumva așa trebuia să se termine totul...treptat, în liniște și pentru totdeauna? Au rămas atâtea întrebări fără  răspuns, atâtea enigme, care la un moment dat vor trezi revolte amare în sufletele noastre și ne vor măcina conștiința mult timp....mult, pană într-o dimineață când ne vom trezi și nu vim mai știi dacă ceea ce am simțit a fost un vis sau realitate. Și când ne vom dori să aflăm adevărul cineva se va ridica din pat și ne va îmbrățișa, astfel ne vom mulțumi cu gândul ca a fost doar un vis sau poate un coșmar....și nimic mai mult.
            Și așa, poate fără să vrem, totul se va încheia. Totul se va ascunde adânc în suflet și în subconștient și va părea că nu s-a întâmplat nimic niciodată. Și vom trai fericiți alături de familie, pană când într-o zi.....

.....
            Pană când într-o zi ne vom revedea şi totul va exploda! O singură privire va fi suficientă. O singură secundă va declanșa trecutul. Va fi ca și cum am aprinde un chibrit într-o cameră plină cu praf de pușcă. Ne vom reaminti totul ca și cum s-ar fi întâmplat ieri. Vom retrăi momente demult trecute, vom resimți lucruri ce ne vor zăpăci total și instantaneu totul se va schimba. Toate întrebările și nelămuririle ne vor domina sufletul și mintea. Şi pentru o secundă ne vom dori să desluşim toate misterele şi să aflam toate răspunsurile, să găsim motive şi vinovați. Dar în a doua secundă ne vom da seama că nu are nici un rost, nu merită şi ne vom trezi la realitate. Abia atunci vom lăsa totul în urmă cu adevărat. Abia atunci vom putea spune că suntem vindecați.
             Şi ne vom mulţumi cu gândul că a fost frumos cat a fost!
             Îmi doresc ca după acel moment de resemnare, să îmi pot luat copii în brațe și să îi sărut, iar apoi să-i spun soțului meu cat mă simt de fericită alături de el!