E rece...

          E rece....e rece și vremea și timpul și eu și tu! Sunt reci clipele, secundele, orele, zilele. E rece gândul, amintirea, tristețea și dorul. E rece așternutul, perna, plapuma...patul. E rece, așa de rece încât nimic din toate acestea nu par să fi fost vreodată calde.

          Sunt rece eu, căci m-am schimbat. Mi-ai dat totul, de bunăvoie și nesilit de nimeni, pentru ca pe urmă să mi-l iei ca și cum ar fi fost o greșeală copilărească, un moment de nebunie. Mi-ai dat speranța, încredere, dorință și s-a ales praful. Când m-am trezit la realitate și am văzut că nu mai am nimic din acel "tot", m-am speriat. Și ce crezi ca am făcut? M-am răcit!

          Ești rece tu, că-ci te-ai schimbat mai repede ca semaforul. Ai aruncat totul la gunoi, ți-a părut rău și ai cerut scuze. Părerile de rău nu au nici o valoare după ce faci rău și ar fi trebuit să știi. Te-ai răcit!
           E rece totul! Totul și nimic, căci nu mai știu dacă tu ai fost totul.