Prim-ajutor emotional

În secolul vitezi, când totul e pe repede înainte, suntem tot mai interesati de ceea ce ne face fericiți, lucru absolut normal deoarece e vi...

duminică, 3 ianuarie 2016

Eu plâng. Tu plângi?



Discuția a continuat, spiritele se încingeau, întrebările mele curgeau, situația devenea tot mai încordată, mă consumam cu fiecare minut care trecea, pană când, fără să mai pot controla ceva, am izbucnit dintr-o dată în plâns. Știam că nu mai e cale de întoarcere, că o dată alunecată o lacrimă, vor  veni după ea altele și altele. Și nici nu aveam de ce să mă ascund.
 Nu consider că un om care plânge e slab. Nu consider că o femeie care plânge e slabă. Nu! Pur și simplu, exista persoane care nu știu să pună la suflet enigme. Există persoane care, oricât ar încerca, nu reușesc să își încarce sufletul. Ei bine, acele persoane plâng. A plânge înseamnă de fapt a te descarca, a-ți elibera sufletul. E un mod relativ ușor de a-ți curăța inima. Nu oricine reușește, trebuie să fii înzestrat cu o sensibilitate aparte pentru a reuși să dai afară ceea ce nu îți face bine. Lacrimile curată, atât sufletul cat și trupul. Un om care plânge, e un om căruia îi pasă, un om care se consumă, un om care caută cu disperare un răspuns, care apare sau nu. Asa suntem construiți unii dintre noi. Poate unora ne e dat să plângem mai mult decât alte persoane și mă repet, nu înseamnă că cel ce plânge e slab. 
întreb, oare cei care nu plâng, cum se descarcă? Cum își eliberează sufletul? Cum reușesc ei oare să de-a afara tristețea, supărarea, nervii....cum? Prin violență? Unii pur și simplu nu fac nimic. Păstrează tot în suflet. Printre o mulțime de lucruri bune, păstrate cu grijă în suflet, seamănă tristețe. Azi , mâine și se adună. Ce se întâmpla cu acei oameni în momentul în care „se umple paharul”? Nu poți să duci cu tine la nesfârșit acele greutăți pe suflet. 
Asa ca voi, voi cei care aveți putere să plângeți, nu va rușinați! Nu faceți nimic rău, nu sunteți cu nimic mai prejos decât ceilalți, ba din contră, poate sunteți mult mai câștigați. Voi vă puteți elibera sufletul. Plângeți o oră, două, dar după aceea, gata! Sufletul o dată eliberat devine mult mai încrezător, mai puternic! Eu plâng. Plâng când sunt tristă, plâng când mă doare, plâng când mi-e dor, iar tu, cel care nu plângi, să nu mă judeci! Nu ai nici un drept! Nu ești cu nimic mai bun decât mine!

© Fragment preluat din "Jurnalul sufletului" 2016 - Gîțean Virginia

6 comentarii:

  1. Dupa o lunga pauza ... Keep up the good work!!
    Frumoasa poza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, pauza a fost destul de lunga. Cred ca as avea nevoie ca o zi sa aiba 48 h sa pot duce la bun sfarsit tot ce am de facut si de scris :)

      Ștergere
    2. Si eu care ma plangeam ca 24 de ore sunt prea multe :))

      Ștergere
    3. Vai de mine, inseamna ca tu nu ai cursuri zilnic la facultate (6-8h) si un job (6h) + inca 3 h pentru naveta......

      Ștergere
    4. 7 ore pentru somn, din care dormi nici 4-5 stiu cum ii =)).

      Ștergere
    5. 5 in cazul cel mai bun :)

      Ștergere