Mamă, te rog, renaște-mă!

          Mamă, te rog, renaște-mă! 

Astăzi sunt disperată, simt că nu voi rezista. Astăzi mă doare sufletul, mă doare inima, mă doare gândul! Mă doare gândul că mi-am pierdut fericirea într-un mod atât de nedrept! 

          Mamă, te rog, renaște-mă! 

Astăzi simt că am piedut tot! Vise, speranțe, gânduri, dorințe...s-au dus! Au pierit toate sub furtuna ce mi-a năpădit inima, lăsând în urmă doar cioburi ascuțite .

          Mamă, te rog, renaște-mă! 

Astăzi sunt la pământ, greutatea adevărului m-a lovit în creștetul capului...exact acolo unde tu mă sărutai în copilărie.

           Mamă, te rog, renaște-mă! 

Astăzi am nevoie de tine, mamă! Am nevoie de vorbele tale înțelepte și de mângâierea ta. Astăzi mi-am pierdut fericirea, mamă! Știi ce înseamnă asta? Știi cât mă doare, cât sufăr? Am greșit mamă! Mi-am pus viața în mâinile unui om care dupa 600 de zile mi-a arătat ca nu a meritat oseteneala. Mi-am făcut planuri cu acest om deoarece l-am iubit mai presus decât propria persoană. Mi-am conturat un viitor lângă el, crezând că vom colora împreună fiecare pas al vieții. Dar nu a fost așa...mi-a abandonat sufletul în defavoarea unei himere. Mamă, de ce a făcut asta? De ce? Când tot ce am făcut eu a fost să îl iubesc, să îl venerez! Cum a putut face asta, cum l-a lăsat conștiința? Cum a putut mamă să mă abandoneze? Cum a putut să-mi ciuruiască inima, lăsându-mă să zac în agonie....Cum mamă, cum...? Cum să trec peste, cum să îmi revin, cum să pansez? S-a ales preful, mama...s-a dus cu el și ultima fărâmă de speranță. azi a plecat și nu se va mai întoarce!

 Mamă, te rog, renaște-mă! Că-ci poate așa, inima mea va fi întreagă din nou!