Ce vor femeile?

-     Ce îți dorești cel mai mult de la mine? Știu că sună dubios, dar acesta întrebare mă macină de multă vreme. Vreau să știu dacă mă ridic la nivelul așteptărilor tale. Vreau să știu totul!
 -      Vreau…vreau…vreau să fii tu însuți mereu! Nu menaja nimic indiferent de situatie, context. Nu încerca să musamalizezi vreo trăire. Vreau să fii tu însuți! Fă mereu ceea ce simți, spune mereu ceea ce te apasă. Te rog să nu te schimbi pentru mine, e ultimul lucru pe care mi l-aș  dori. Vreau să fii și să rămai transparent în orice sițuație, deschis și sincer. M-ar durea enorm să aflu vreodată că ai făcut unele “schimbari” doar de dragul meu. Comportă-te cu mine cel puțin așa cum o fac eu. Dăruiește-mi timp….secunde, minute, ore, zile! Nu îmi cumpăra cadouri. Știi că nu sunt genul de om care să tanjească după așa ceva, dar, dacă vreodată vei vrea să îmi faci un cadou, să știi că îmi doresc timp din timpul tău. Ai grijă! Știi că am răbdare și pot întelege multe lucruri, dar nimic nu e pentru totdeauna! Nu mă face să sufar, deși ești conștient că te iert, nu forța lucrurile, nu testa limite! 

                   Vreau să fii tu însuți! Vreau să faci ceea ce simți! Vreau timp!

Sufletul contează....sau fizicul?

        Din lipsă de ocupație, plictiseală sau pur și simplu din dorința de a mai “colecționa” câteva like-uri, “inimioare” sau mai stiu eu ce, tot mai multa lume s-a apucat de postat pe facebook diverse citate motivaționale care îi îndeamnă pe oameni să fie mai buni, mai toleranți și mai ales, mai preocupați de cele sfinte. Bun bun, toate bune și frumoase până aici dar hai să vedem un pic cum stă treaba.

            Dacă nu ma înșeală memoria, zilele trecute am citit pe facebook un status de genul:

 “ In zilele noastre, tot mai multă lume se preocupă de lucrurile materiale, uitând ceea ce conteză cu adevarat. Mai nou, pentru baieți nu mai contează sensibilitatea și bunul simț ale unei fete ci mai degrabă sânii sau fundul. Acum, fetele nu mai sunt interesate de suflelul unui baiat ci de marca mașinii, grosimea portofelului și numarul patrațelelor de pe abdomen.” (acest text nu este cel original, l-am scurtat putin pentru a face referire la subiectul pe care îl voi dezbate)

            Nu am nici o problemă cu acele personae care din când în când postează câte un lucru, să  zicem, diferit. Și eu și tu, toți de fapt suntem sătui de veșnicile “like și iti scriu”, “like și te bag în seamă”, “inimioară și îți spun părerea mea despre tine”, “la 20 de like-uri menționez persoanele frumoase”, “comentează cu orice dacă ți la mine”. Mi se pare de prost gust să postezi așa ceva, bine, asta în cazul în care nu ai 10 ani, situație în care aș putea înțelege. Dar dacă ai 16-17, cred că ai o problemă. Dar să revenim la chestiuni mai serioase.

            Am observant tot mai des că lumea e oarecum “revoltată” față de faptul ca unii pun preț mai mare pe aspectul fizic și nu pe interior. La prima vedere am putea fi de acord cu această revoltă, însă dacă adâncim puțin subiectul vom vedea că lucrurile nu stau chiar asa.

            Am să enumer și o să comentez câteva dintre motivele pentru care “sufletul omului a pierdut teren în fata fizicului”:

          1.  Atunci cand vezi un om pe stradă, o sa te gândesti la “uite ce păr frumos are”, “ce ochi frumosi”, “ce tuntoase nereusita”, “ce mers imprastiat”, etc. Cu siguranta nu vei zice niciodată “are un suflet bun, desi este neîngrijit”. De ce? Pentru că ochii furnizează cel mai mare procent de informații, necunoscândul personal nu îl vom putea privi cu “ochii sufletului” pentru a ne da cu părerea despre bunătatea acestuia.

             2.  Cu siguranță, fiecare dintre noi s-a îndragostit cel puțin o dată. Să nu ziceți că atunci când l-ați văzut/ ați văzut-o v-a dat pe spate frumusețea sufletului. Să fim serioși, la prima vedere toți suntem atrași de partea fizică iar apoi de partea interioară (daca găsim ceva bun în ea). Niciodată nu te vei putea îndragosti de un om cu aspect fizic neplacut.( să zicem că există și excepții, însă foarte puține)

         3.  As avea o întrebare: daca sportul ar fii bun doar pentru sănătate, l-am mai practica? (Înafara celor pasionați, care îl practică din plăcere.) Cât % dintre noi fac sport doar pentru a fi sănătoși? Eu cred că cei mai mulți fac sport pentru a arăta bine. Daca nu tu, atunci prietenul tau sigur face parte din categoria aceasta. Să fim seriosi, cu totii vrem la un moment dat să slabim, să ne tonifiem, să ne îmbunătățim aspectul și asta o facem prin sport. Nu am auzit niciodată de un sport care să înfrumuseteze sufletul, ci doar partea fizică.

         Și exemplele ar putea continua, însă mă opresc aici. Dragii mei, DA, sufletul contează, e cel mai important căci până la urmă, frumusețea e trecătoare, însă nu putem fi absurzi și să zicem că aspectul fizic e ceva nesemnificativ. În tinerețe, cel putin, vrem să arătăm cât mai bine, să fim îngrijiți să ne respectăm corpul. Sufeletul nu prea poate fi modelat. Cei 7 ani de acasă își vor spune cuvântul atunci când va fi nevoie. Fiți sinceri cu voi și veti vedea în adancul sufletului că nu e suficient să ai un suflet bun…cel puțin nu in lumea în care trăim.

   Părerea mea: fizicul contează, indiferent de ce spune lumea. Putem găsi 1000 de motive pentru care sufletul e cel mai important, însă dacă acestea nu primează în viața noastră, le știm degeaba. Părerile sunt  împărțite, fiecare are dreptatea lui, însă hai să fim rezonabili și să nu judecăm părerea unora despre ceea ce e cu adevarat important. Să ne întelegem, eu nu am judecat pe nimeni, nu e treaba mea ce cred unii și altii că e mai important. Eu doar mi-am exprimat părerea despre ceea ce cred eu că gândeste lumea.

Banii părinților NU vă reprezintă!

          S-au dus vremurile când copilul trebuia să muncească pentru a primi drept răsplată bani s-au diverse bunuri materiale. Acum bieții părinți trag cât pot de tare pentru a-i putea oferi micii prințese/ micului prinț tot ce are nevoie, tot ce-i dorește sufletul pentru a fi în rând cu lumea. Bieții părinți se zbat atât și pentru ce?

          Vedem zilnic pe stradă, la terasă, în magazine fel și fel de copilandrii care cheltuie și cheltuie fără a avea un buton de opriere. Cu sau fără rost, ei achiziționează diverse obiecte cu care să-i împrezioneze pe cei din jur. Cheltuie sute de lei pe cine știe ce haine, care mai de care mai scumpe, cu care mai apoi să poate sterge praful de la o terasă din centru. Ce risipă de energie, timp și resurse, dragi părinți! Și e doar vina voastră, din păcate! Nu prea v-ați educat copii. I-ați lăsat încă de mici să facă ce vor, când vor și astfel vi s-au urcat în cap. Acum e prea târziu...

          Jalnic, dragi copii! Unde vă este bunul simț și rușinea? Stați bine mersi și așteptați ca mami și tati să scoată banii din buzunar și să vi-i de-a vouă, ca mai apoi să ce.... să-i cheltuiți fără discernământ, că nah, mai are mama. Pentru câteva sute de lei părinții voștrii merg la muncă zi de zi, fie soare,ploaie, fie ger, canicula...nu e corect! Veți fi și voi la rândul vostru părinți și veți vedea!

          Trist! E foarte trist...vă spune un copil de 21 de ani care lucrează de aproape un an jumătate, care e la o facultate la zi, care nu are restanțe, care ia și bursă. Nu vreau să mă laud, căci articolul acesta nu e despre mine, vreau doar să vă împărtășesc puțin din modul meu de a gândi. Mă întreb, câți dintre voi cunoașteți gustul banului muncit de voi înșivă? Credeți-mă, e extraordinar! Să reușești să-ți câștigi singur bănuții cu care mai apoi să reușești să te întreții e mare lucru, atât pentru voi cât și pentru părinții voștrii!

          Banii părinților NU vă reprezintă! Nu sunteți cu nimic mai buni decât ceilalți care nu fac ca voi, poate sunteți chiar dezavantajați. Calitate nu cantitate!

Slabă = Fericită?

Nu sunt slabă, dar nici grasă. Sunt normală! Nu am 90-60-90 dar nici în momentul când mă urc pe cântar nu îmi scrie “urcați-vă pe rând!” Am și eu momente când văd în oglindă….un pic de burtică, șoldurile “bine conturate” dar asta nu înseamnă că trebuie să cad în depresie. Pot spune că mă aflu în acea categorie a oamenilor care mănâncă orice, oricând, greautatea rămânând constantă!

Vreau să împărtășesc cu voi părerea mea despre obsesia de a fi slabă.

Dacă ești slabă nu înseamnă că esti fericită, cum nici dacă ești plinuță nu înseamnă că eşti nefericită. Ce înseamnă să fii slabă sau să îți dorești să fii slabă? Văd zilnic fete obsedate de acest lucru și sincer nu par deloc fericite.

Să fii slabă nu înseamnă că vei avea mai multă încredere în tine sau că vei ajunge “sus” pe gratis. Să fii slabă înseamnă să mănânci puțin, să ai grijă tot timpul ce mănânci...lucruri ce la un moment dat te vor obosi și te vor deprima! Ca să fii slabă, trebuie să îți refuzi multe plăceri, trebuie să cheltuiești mai mult...cu alte cuvinte trebuie să faci multe sacrificii. Să zicem că nu e așa de greu să slăbești, dar ce vei face atunci când vei ajunge la greutatea dorită și va trebui să te menți. În acel moment vei deveni sclava cântarului. Vei fi tot timpul tensionată, “vai, câte calorii are alimentul X” iar șansele să îți faci rost de o problemă la stomac vor crește. Te vei înfometa, vei avea mai puțină energie...totul până în momentul în care te vei sătura și vei da fuga la frigider, unde nu va mai rămâne aproape nimic. Și pentru ce? Nu sunt de acord cu această atitudine, dar din păcate asta se promovează la televizor.

Consideri că nu te mai simți bine în pielea ta și ai nevoie de o schimbare? Ei bine, poți face lucruri mult mai bune în acestă privință. Nu e nevoie să îți interzici anumite alimente, poți foarte bine să le consumi într-o cantitate tot mai mică. Poți să începi să mănânci mai sănătos și puțin sport e bine venit. Totul fără obsesie. Și să nu uităm de apă....să bei multă apă.

A fost o vreme cînd și eu aveam impresia că înfometarea e una dintre căile spre o siluetă perfectă. Vreo 2-3 săptămâni nu am mâncat mai nimic. Si cu ce credeți că m-am ales? Da, am slăbit și aveam un abdomen plat...dar care a fost prețul? Ei mine, cel mai grav lucru a fost faptul că m-am pricopsit cu un început de gastrită...oribil, am rămas fără obraji la propriu, eram doar piele și os, mă mișcam tot mai greu și mai puțin caci efectiv nu puteam. Unii se uitau la mine și mă întrebau dacă sunt bolnavă, dacă m-a bătut cineva...doamne ferește. În acel moment mi-am dat seama că nu e bine ce fac și am revenit la vechiul mod de viață. Surprinzător, m-am simtit mai bine dupa ce mi-am pus cele 3-4 kg înapoi.

          Să fii slabă nu înseamnă că ești mai frumoasă! Să fii frumoasă înseamnă să te simți bine în pielea ta, să te iubești așa cum ești, să îți apreciezi calitățile și să îți accepți defectele. Poți să fii fericit/ă chiar și cu câteva kilograme în plus!

Isteria "Pokemon Go"

                      Menţionez faptul că următoarele rânduri nu îmi aparţin, le-am citit pe pagina unui "prieten de pe facebook". Nu cunosc sursa iniţială, dar e bine de ştiut unele lucruri....

           "Hai să vă spun despre "Pokemon GO". Pentru a începe jocul trebuie să te conectezi cu contul Google (în mod normal, conectarea la aplicații se poate face și prin contul de Facebook, Pokemon GO fiind o excepție). Din căutările mele (nu de acum, ci de mult) Google a fost înființat cu si din ajutorul/îndrumarea CIA, NASA. Google Chrome, apărut după, are ca pictogramă simbolul pe care toți îl știm, cel în 3 culori cu cercul în mijloc. Dacă e analizat mai bine, se observă că se arată exact "666". 
           Lăsând detaliile la o parte, ceea ce este important de știut acum, este ca există o mare asemănare între jocul Pokemon GO și un episod Pokemon din 1997 ("computer Warrior porigon") unde caracterele se luptau în interiorul unui PC...(ca acum, cu Pokemon GO) a cauzat spitalizarea a 618 copii dupa vizionarea episodului (simptome: convulsii, vărsături,ochi iritați) - date oficiale CNN 1997-

               Pokemon GO cere aprobarea ta pentru a folosi GPS-ul (ceea ce nu spun ei este ca îl folosesc și atunci când jocul este închis, desi îți cer aprobare doar pe parcursul jocului...evident, nu suntem atenți la detalii) dar și aprobarea camerei foto/video. Totul în joc se întamplă în timp real. Monitorizarea și manipularea în masă, a devenit mult mai ușoară, oamenii fiind foarte usor de influențat. Se spune că "cei mai mari dușmani vin împachetați în cutii drăguțe" în cazul nostru acest joc. În joc vor aparea genul acela de coduri care se folosesc mai nou pentru a fi scanate cu telefonul. Acele coduri, care MAI NOU sunt utilizate și la Facebook pentru fiecare utilizator în parte, câte unul diferit...sunt în strânsă legatură cu o organizație de tip anonim, ce are ca scop găsirea de oameni cu o inteligență crescută și folosirea lor pentru propriile scopuri. Se folosesc de coduri criptate pentru a "copia" date persoanele despre noi.(CICADA 3301) .

             Pokemon GO, este creat de Niantic, directorul de la Niantic este John Hanke, care a contribuit și la dezvoltarea Google. Ceea ce vreau să vă spun mai exact este ca: Internetul pe care noi îl folosim acum, este doar 1% din adevăratul internet...si anume "deep web" folosit de hackeri, Este o parte ascunsă a Internetului, nu e de mirare ca știu totul despre noi. Pokemon GO este un mod de a fi și mai usor de controlat în timp real, pentru a se ajunge la ce doresc ei defapt și anume NWO, "new world order": noua ordine mondială."

          Personal, nu o să îmi instalez niciodată această aplicație. Mi se pare o pierdere totală de energie, timp și resurse. După cum mă asteptam, primele victime reale au apărut. E o manipulare directă, pe fată, însă efectul de turmă ne caracterizează. Vă atașez o imagine care face cât o mie de cuvinte.
          

Egalitate intre sexe? Pardon!?

              Încă din cele mai vechi timpuri se știa, ca o regulă nescrisă, că bărbatul este cu mult superior femeii datorită caracteristicelor sale mai puternice, atât ale minții cât și ale trupului. Bărbatul era stâlpul casei, protectorul soției, stâlpul familiei....el era TOT. Cu timpul însă, balanța a început să se zdruncine și o dată cu evoluția lumii în care trăim, au început și femeile să se emancipeze. Ele au trebuit să depună eforturi notabile pentru a progresa în domeniile în care sexul masculin "excelează". Foța fizică și agresivitatea au încetat să mai cântărească așa mult, în defavoarea perspicacității, a persuasiunii și a gândirii strategice.

              Privind puțin în trecut, au existat multe reprezentate ale sexului frumos care s-au facut remarcate de-a lungul istorie: Ioana D'arc, Cleopatra și multe alte femei care au scris istorie. Așa că, hai să fim cinstiți și să recunoaștem meritele femeilor.

              Revenind în prezent, tot mai multe femei prind curaj și fac un pas în înainte în fața societății. Tot mai multe femei dețin posturi destul de importante în tările occidentale și nu numai depășindu-și condiția. Fie că vor sau nu să recunoască bărbații, în prezent există multe cazuri în care soția câștigă mai mult decât soțul. Acest lucru dovedește clar superioritatea feminină. 

               Dar oare, vorbim aici despre egalitate? Sau, nu cumva, femeia a început să depășească condiția masculină? Subiectiv vorbind, consider că femeia e mult superioara bărbatului nu din punct de vedere fizic ci din punct de vedere al calităților mentale. Știm cu toții că în spatele unui bărbat puternic, afirmat, cu un potențial financiar ascendent, stă o femeie mult mai puternică, ce ține cu adevărat frâiele realității. Prezența sau absența unei femei din viața bărbatului este decisivă în dezvoltarea acestuia din toate punctele de vedere.

              Așa că, dragi femei, deși nu ne sunt apreciate calitățile la adevărata valoare, deși bărbații nu vor accepta niciodată faptul ca le suntem cel puțin egale, noi știm clar de ce suntem în stare. Tineți minte că, o femeie care se consideră egala bărbatului, înseamnă că nu se apreciază la adevărata valoare!

Dacă vreodată mă vei înșela

          Iubite, dacă vreodată mă vei înșela, te rog ...înșeală-mă cu una mai frumoasă! Nu sunt o persoană care se superaevaluează. Sunt conștientă că în lumea asta sunt sute, mii, milioane de femei mult mai frumoase decât mine. Acesta este un adevăr general valabil, așa că este în regulă! Dacă îți va atrage privirea o altă persoană, eu nu mă voi împotrivi. Dacă asta îți vei dori cu adevărat, eu nu îți voi sta în cale.

            Iubite, dacă vreodată mă vei înșela, te rog....înșeală-mă cu una mai deșteaptă! Știi foarte bine că, după părerea mea, inteligența este cea mai sexy calitate a unei femei. Apreciez din tot sufletul acele femei care gândesc de zece ori și acționează o dată. Tind să cred că sunt una dintre ele, dar totuși, dacă vei întâlni o persoană care mă depășește din acest punct de vedere, eu îți las cale liberă!

            Iubite, dacă vreodată mă vei înșela, te rog.....înșeală-mă cu una independentă financiar! Încă de la începutul relației noastre am observat că apreciezi foarte mult faptul că îmi place să îmi câștig proprii bănuți. Am înțeles atunci că nu ești genul care să întrețină o femeie (o iubită), mai ales dacă aceasta este capabilă să muncească. Atât eu cât și tu prețuim banul muncit, poate acesta este unul din lucrurile care ne-au apropiat.

            Iubite, dacă vreodată mă vei înșela, te rog.....înșeală-mă cu una care reușește să te facă mai fericit decât pot eu! Am încercat mereu să fac să fie bine pentru amândoi! Mereu ți-am dat cele mai bune sfaturi. Consider că am fost acolo exact când trebuia! Te-am susținut la greu și m-am bucurat pentru tine atunci când reușitele au bătut la ușa ta! M-am străduit mereu!

               Dar....

          

          Dar, dacă mă vei înșela cu una mai urâtă, mai proastă, una care vrea să-ți mănânce banii și sănătatea, atunci dragul meu iubit, să știi că voi fii mult mai dezamăgită de tine! Voi suferi enorm pentru acest lucru, dar măcar voi știi că te vei pedepsi cu mâna ta! Dacă vei coborî scara evoluției tale pentru un simplu capriciu, să știi ca eu nici nu voi privi înapoi! Îmi voi continua drumul, voi continua să urc fără să mă mai gândesc la tine! Te voi lăsa în urmă definitiv, oricât de rău m-ar durea!

           Și atunci, când destinul va hotărî să ne întâlnim din greșeală, să știi că voi ține capul sus și voi trece pe lângă tine ca pe lângă un oarecare! Și atunci vei înțelege cu adevărat ce ai avut și ce ai pierdut!

Jos pălăria pentru voi, femei adevărate!

          Mulți nu au înteles și nici nu vor înțelege.... femeile adevărate se îndrăgostesc de bărbații care nu renunță, de bărbații cu aspirații înalte, care fac sacrificii pentru scopurile lor, care reușesc pe cont propriu. Nu le va atrage niciodată un bărbat care nu dorește să își depășească condiția, unul care nu are spirit de luptător. În schimb, le va atrage acel bărbat care știe ce vrea, care muncește în fiecare zi pentru viitorul său.

          Mulți nu au înteles și nici nu vor înțelege....femeile adevărate sunt greu de mulțumit. Să fim înțeleși, aici vorbim ce acele femei care au valori bine conturate, care muncesc zi de zi pentru viitorul lor, care se respectă, care nu dau doi bani pe bărbații care se promovează cu banii părinților. Cu cât e mai greu de mulțumit o femeie, cu atât, tu bărbate, să îți dai seama că stai în fața unei femei care în trecut a suferit, care are o experiență vastă de viață. Ține-te bine de ea, mulțumește-o și vei avea multe de câștigat. O astfel de femeie este modelul perfect pentru viitoarea ta fiică care va învăța ce înseamnă să fii femeie. O astfel de femeie este modelul perfect pentru viitorul tău fiu, care va învăța ce să caute la o femeie, ce contează cu adevărat.

          Mulți nu au înteles și nici nu vor înțelege....femeile adevărate nu își permit să primească în viața lor pe un oarecare. Ele au nevoie să se simtă iubite, respectate, pretuite, de neînlocuit! Un bărbat superficial nu va reuși niciodată să satisfacă o femeie pretentioasă. 

     Jos pălăria pentru voi, femei adevărate!

Amintirile rămân, indiferent de ce va urma!

          Vreau să uit, vrei să uiți, vrem să uităm!

      Nu sunt puține dățile când ne dorim să uităm anumite lucruri întâmplate în trecut. Există momente când am dori din tot sufletul să stergem totul cu buretele pentru a o lua de la început. Credem des că uitarea este cel mai bun mod de a ne curăți sufletul și conștiința fără să ne dăm seama cât de mult ne înșelăm. Uitarea este de fapt un efect secundar ce apare atunci când avem o viață activă, când mintea noastră este focusată pe alte lucruri. În momentul în care lucrurile se calmează, când ziua e pe sfarșite, mintea noastră se eliberează de stresul cotidian si efectul "anesteziei" trece. În acel moment ne  trezim invadați de zeci de gânduri, amintiri care ne tulbură liniștea. Adevărul este că acele lucruri nu s-au pierdut niciodată ci din contră, au fost bine ascunse în subconștientul nostru de unde așteaptă primul semn, prima portiță spre a pune pune stăpânire pe conștient. E un sentiment cumplit pe care fiecare dintre noi l-a trăit cel puțin o dată. Există totuși un remediu sigur și la îndemâna oricui:

ACCEPTAREA

          

          Amintirile nu se aruncă la gunoi. Ele trebuie acceptate așa cum sunt pentru că fac parte din viața noastră. Datorită experiențelor trecute suntem cine suntem. Trebuie să fim împăcați cu noi înșine pentru a putea fi fericiți. Amintirile și experiențele din trecut contribuie la formarea noastră ca oameni.

Mereu facem pe durii...

          Mereu facem pe durii, dar ne topim dupa îmbrățișarea persoanei pe care o iubim. Ne place să "tăiem și să spânzurăm", dar atunci când auzim "hai încoace să te pup și taci", ne topim instant. 
          Oare de ce? E simplu: dragostea învinge tot....distanță, timp, lacrimi, orgoliu, suferință, tristețe, într-un cuvant, TOT! Ne place să ne ținem tari să părem indestructibili să fim intangibili, dar în fața adevăratei iubiri nu se mai tine cont de așa ceva. 

          Sentimentul de iubire este mai presus decât oricare altul!

          Dragostea învinge orice! Pentru dragostea adevărată merită să faci sacrificii. Pentru omul care te iubește să lași orgoliul și încăpătânarea! Fie că vrem sau nu, fericirea noastră depinde într-o oarecare măsură de cel de langă noi! Mergi alături de cel pe care îl iubești....zi și noapte. Căutați împreună cel mai bun drum și urmați-l! Nu vă lăsați influențați de gura lumii și veți vedea că:

DRAGOSTEA ÎNVINGE!

          

La multi ani bunico!

          Încă de la prima oră a zilei, o emoție imensă mi-a invadat corpul. M-am pus aseară în pat cu gândul ca mâine v-a fi o zi mare. De abea am putut dormi. În această dimineață, primul gând mi-a fost ca ies repede din cameră și să o caut pe bunica. Am ieșit afară și am început să o caut. Ea statea pe banca din fața casei și privea spre orizont. Am mers repede spre ea și fără să-i zic ceva, am luat-o în brațe.

          "La mulți ani buni, multă sănătate îți doresc! Să fii fericită și să ai parte numai de bucurii!" 

          Bunica era oarecum surprinsă, nu se aștepta. Sărăcuța, uitase ca e ziua ei de naștere. Sunt fericită că am fost primă care a felicitat-o de ziua ei de naștere!

          Bunica, a doua mamă, cea care m-a crescut, cea care a avut grija de mine. A fost cea care mi-a facut de mâncare și m-a ferit de foc! Bunica...cea care m-a ajutat mereu, cea care s-a rugat pentru mine zi și noapte atunci când eram bolnavă sau aveam examene grele. Bunica, cea care nu a uitat niciodată de ziua mea! 

          Draga mea bunică...îmi pare așa rău că uneori te-am supărat, că nu te-am ascultat mereu, că au existat momente când am ridicat tonul. Tu ești sufletul meu! Îmi amintesc cu drag de momentele copilăriei când îmi cumpărai bomboane și pufuleți, când îmi făceai plăcinte și mâncarea pe care mi-o doream. Îmi punea partea mereu atunci când mă certa mama. Mă mângâia pe creștet atunci când eram suparată și îmi stergea lacrimile mereu atunci când mă găsea plângând în grădină. 

          Bunico, tu ești îngerul meu păzitor! La mulți ani încă o dată! Te iubesc foarte mult! Mulțumesc pentru tot! Mă rog Lui Dumnezeu să te țină sănătoasă încă 50 de ani! 

Când nu mai poți, mai poți puțin

          Ai simțit vreodată că problemele cotidiene te copleșesc? Că efectiv te sufoci sub marea de task-uri care te vizează? Că mai ai puțin și cedezi nervos? Că cele 24 de ore nu sunt suficiente atunci când vrei să excelezi în toate domeniile? Cu siguranță știi despre ce vorbesc. Ai trecut și tu cel puțin o dată prin aceste stări.

          Uneori simt că ar trebui să îmi angajez  secretară. Nu că aș  fi eu cine știi ce om important, dar parcă aș avea nevoie de cineva să mă ajute să-mi dozez timpul cât mai eficient. Trăind în jungla urbană zi de zi, realizez că niciodată nu e suficient ceea ce fac. Cu cât îndeplinesc mai multe cerințe, cu atât primesc mai multe. Încă un pic azi, încă un pic mâine și uite așa societatea mă transformă într-un roboțel fără să îmi dau seama.

          STOP! Mi-a ajuns! O să încep să spun NU cu zâmbetul pe buze. Nu, nu pot să fac și treaba ta! Nu, nu pot să fac și treaba altora! Nu pentru că nu aș știi....sau nu aș putea, pur și simplu nu mai vreau. O să îmi fac partea mea și atât. Nu o să îmi ridice nimeni statuie dacă mă consum suplimentar și nici nu voi fi răsplătită. Nici măcar un leșinat de "mulțumesc"!

          Dar totuși, de ce nu mă lasă conștiința în pace? De ce trebuie să mă simt mereu atunci când cineva are nevoie de ajutor? Of...o să încerc să îmi văd eu de treabă, să văd dacă moare cineva. De obicei, atunci când ajuți pe cineva, acel cineva își însușește meritele. 

Acest lucru mă scoate din minți. Alo, nene, daca ești așa deștept, de ce nu ai făcut?Aaaa, da, lene? Lejeritate? Lipsa de interes? Extraordinar!

          Îmi amintesc vorbele mamei, draga mea mamă care mereu are dreptate: "Cine muncește. greșește! Cine nu muncește, nu greșește și merită să fie promovat!" Bineînțeles că pe atunci nu știam eu ce și cum, dar acum...văzând ipocrizia din jur, sunt de acord în totalitate. Totuși, unii atât pot! Dar e al naibii de frustrant.

          Fă ce știi că ai de făcut și nu mai încerca să îi mulțumești pe toți, nu vei reuși! Vezi-ți de treaba ta și ai să vezi ce bine e! Decât să încerci să îi mulțumești pe toți, mai bine mulțumește-te pe tine!

Ce trebuie să ştii atunci când vrei să îţi minţi iubita?

          Sunt femeie, deci nimeni nu ştie mai bine decât mine ce ar trebui să zici/să faci atunci când vrei să îţi minţi partenera. Urmează nişte sfaturi foarte delicate aşa că ar fi bine să citeşti cu atenţie, apoi să reciteşti pentru a înţelege următoarele lucruri. E prima şi ultima şansă când poţi afla aşa ceva…poate e singurul articol de acest gen. Deci, să începem.

          Dragă bărbate, asta dacă te poţi numi aşa. O să te întreb direct şi fără prea multe ocolişuri: chiar ai pus “botul” la cele de mai sus? Chiar crezi că există “o formulă magică“ sau o reţetă pentru aşa ceva? Să fim serioşi…

          Vei reuşi să minţi o femeie doar atunci când o să îţi dea ea voie. Te-ai şi văzut în ipostaza când tu, bărbatul fatal, stai în faţa ei şi conturezi basme pe care nici tu nu le crezi şi ea, ea stă, îţi zâmbeşte în timp ce îşi sprijină bărbia, zâmbind dulceag-ironic la pălăvrăgeala ta ieftină. Trezeşte-te şi simte mirosul realităţii! Ea te-a simţit de la primul cuvânt, de la prima privire, ţi-a anticipat viitoarea minciună înainte ca tu să termini de-ţi conturat scenariul în minte.

          De ce nu zice nimic? De ce nu te contrazice? Ei bine, dragul meu, din proprie experinţă îţi spun că nu există satisfacţie mai mare decât să auzi nişte poveşti aiurea, să vezi cu cât patos şi actorie eşti minţită pe faţă….în timp ce tu, stai picior peste picior cu cafeaua în faţă, privindu-l pe el, mincinosul!

Eu sunt acea persoană cu “prea mult”!

Am fost, sunt şi voi fi mereu aceea persoană cu “prea mult”. Nu ştiu dacă acest lucru e genetic s-au aşa m-am învăţat de-a lungul timpului, dar aceasta e concluzia la care am ajuns.

Am fost mereu aceea persoană care gândeşte prea mult. În orice situaţie, dacă există ceva ce nu mi-e în clar sau simt că-mi lipseşte o anume informaţie, mereu voi caută răspunsuri până voi înţelege cu adevărat totul. Nu voi fi niciodată superficială.  Până acum, am găsit răspuns la orice întrebare şi de obicei nu mi-a plăcut ce am aflat. Aici apare partea negativă a faptului că gândesc prea mult. Totuşi, de când mă ştiu am apreciat mai mult un adevăr dureros decât o minciună frumoasă. Sunt conştientă că trebuie să îmi asum acest risc de fiecare dată când sunt pe urmele unor răspunsuri.

Am fost mereu accea persoană care vorbeşte prea mult! Am fost educată să spun mereu ceea ce simt, ceea ce cred şi să-mi asum consecinţele cuvintelor. Nu ştiu să ţin în mine nimic. Când ceva nu îmi place, spun, când îmi doresc ceva, spun….mereu spun! Orice ar fi! Nu o să-mi încarc sufletul niciodată pentru că nu vreau să îmi fac rău cu mâna mea. Voi fi sinceră indiferent dacă oamenii din jurul meu îşi doresc sau nu, indiferent dacă adevărul doare sau nu. Aşa mi-ar plăcea să fiu şi eu tratată, doar cu adevăr!

Am fost mereu aceea persoană care simte prea mult! Mi-a plăcut mereu să mă implic faţă de toate persoanele care au apărut în viaţă mea. Am oferit încredere şi respect încă de la primul contact, fără că “acea” persoană să-mi demonstreze că merită. Pun totul “pe tavă” mereu şi de cele mai multe ori am de pierdut. Încă nu am reuşit să fiu mai rece şi doar pe parcurs  o să învăţ! Lumea profită de bunătatea celorlalţi….până o dată! Nimic nu e pentru totdeauna. Un om ca mine, după ce pierde încrederea în cineva greu o să mai revină la aceleaşi sentimente. Ca  să trec pentru o trădare, ar trebui ca acel om să fie foarte important pentru mine! Dar pe de altă parte, cu cât acel om e mai important pentru mine, cu atât dezamăgirea va fi mai mare şi va fi mult mai greu să trec peste.

Am fost mereu acea persoană care gândeşte prea mult, care iubeşte prea mult, care simte prea mult, care se implică prea mult, care plange prea mult….care e tristă prea mult! Eu sunt acea persoană cu “prea mult”!

21 de lucruri învăţate în 21 de ani

          "Natura ne aseamană, educaţia ne deosebeşte", spunea un prieten bun, acum ceva timp. Aş completa însă spunând că şi experienţa de viaţa este un factor prin care ne deosebim de ceilalţi. Zi de zi suntem nevoiţi să facem diverse alegeri care, mai bine sau mai puţin bine, ne influenţează cursul firesc al vieţii. Datorită libertăţii de decizie, fiecare dintre noi avem şansa de a ne construi prezentul şi viitorul, cărămidă cu cărămidă.

          Sunt pe cale să mai adaug o floare în buchetul vieţii, lucru care în prezent mă pune pe gânduri. Dacă acum ceva timp, era un motiv în plus de a petrece, ei bine, de data acesta, situaţia e diferită Conştientizez pe zi ce trece că nu mai sunt un copil naiv care crede tot ce vede şi tot ce aude. Nu! Acum, sunt o femeie matură, care trebuie să-şi contureze un viitor cât mai bun.

          Aşadar, în cele ce urmează, o să împărtăşesc cu voi cele mai importante 21 de lucruri pe care le-am învăţat în cei 21 de ani:

1.  Mama şi tata au întotdeauna dreptate! Dacă există pe lume persoane care să îţi dorească binele, acestea fac parte exclusiv din familie.
2. O notă mică NU înseamnă sfârşitul lumii! Încă îmi amintesc cât am plâns pentru primul "sfânt" 5. Colegii, doamna dirigintă Mircea Simona  şi domnul profesor Liviu Rebrean (de matematica....logic), îmi sunt martori.
3. Există viaţă chiar şi după prima despărţire! Aveam 12 ani...nah...judecaţi-mă!
4. Sinceritatea este cel mai MARE defect al meu! Toţi vor să fii sincer, dar atunci când le spui adevărul, se supără.
5. Nu toate poveştile au un sfârşit fericit! Există capitole din viaţă care pur şi simplu se termină urât şi oamenii nu îşi mai vorbesc. Asta e!
6. Unde a fost iubire, nu v-a exista prietenie niciodată! Să nu îmi spuneţi voi mie că aţi rămas prieten/ă cu fostul/fosta....VRĂJEALĂ! Ori minţiţi, ori încă au mai rămas sentimente.
7. NU există prietenie adevărată. Cândva, undeva, acel "prieten foarte bun" te va trada! Mă poţi contrazice, însă consideră-te avertizat!
8. Nimic nu e imposibil! Imposibilul are nevoie doar de mai mult timp! "Nu pot!", "Nu ştiu", "Nu voi reuşi niciodaţă!"...vă sună cunoscut?
9. Poţi pierde totul într-o secundă, deci, trăieşte clipa!
10. Un "ADIO!!!!!" te poate transorma în cel mai fericit om! (după un an...)
11. Ai grijă ce îţi doreşti, că se poate îndeplini! Ha, ha, ha...."-Vreau maşină!", "Ai răbdare că va veni şi maşina şi apoi o să te plângi ca jumate' salarul rămâne în benzinărie!", "Da, sigur, că tu ştii...." După o luna..."Când intră salarul ca nu mai am bani..." "E doar 23/24 (sau depinde când citiţi :)), până în 10 mai e!".....Mda....
12. Prevenţia e mai bună ca şi tratarea!
13. Atunci când ţi-e mai greu, surprizăăăăă! Nimeni nu e lângă tine...
14. Într-o zi, când te aştepţi mai puţin, va apărea "acel cineva"! Fă bine si poarta un piaptăn în geantă, că te faci de tot "ţircusul"...ştie fata...
15. Cuvintele dor! Ai grijă ce vorbeşti, pentru că un cuvânt rostit, nu mai poate fi retras!
16. Nu eşti obligat să placi pe toată lumea, cum nici lumea nu e obligată să te placă pe tine!
17. Te va dezamăgi, omul de la care te aştepţi mai puţin!
18. Sacrificiile sunt urmate de satisfacţii!
19. Al 6 simţ nu te înşeală NICIODATĂ!
20. Ai grijă ce faci azi căci mâine va trebui să îţi asumi!
21. FĂ CE ÎŢI PLACE! Şi dacă acel lucru îţi face bine, fă-l des!
    

          Nu mă aştept ca toată lumea să fie de acord cu cele "21 de învăţături". După cum spuneam, experenţa ne influenţează modul de gândire.

          În încheiere, vreau sa le mulţumesc celor care îmi sunt aproape neconditionat! Ei îmi dau putere. De asemenea, le mulţumesc şi celor care au ieşit din viaţa mea, fără ei, nu aş fi fost aici şi nu m-aş fi putut bucura de tot ce am "clădit" de când ei au plecat!

Vă îmbrăţişez cu drag!

Cu toţii avem nevoie de un "pod" pentru a trece pe celălat "mal"

          Stau câte o dată şi analizez întâmplările petrecute în ultimele luni, începând din noiembrie (2015) şi până în prezent. Şi ce crezi, observ cu stupoare cât de mult m-am schimbat, cât de mult m-am maturizat şi mai ales, câte lucruri sunt în stare să fac, lucruri ce poate, anul trecut pe vremea această mi se păreau imposibile.
          Îmi dau seama că oamenii nu sunt capabili să schimbe alţi oameni, ci simpla lor prezenţă crează schimbări. Realizez că nu e nevoie de mult efort pentru a-ţi schimba viaţa, e nevoie doar de un motiv bine întemeiat care să te impulsioneze, să te ambiţioneze şi să facă să mergi mai departe indiferent de drum, amintindu-ţi mereu motivul pentru care ai început. Şi totuşi, prezenţa unui om în viaţa ta, te poate face să nu te mai recunoşti? Da poate şi încă cum. Un om la care ţii, pe care ajungi să îl iubeşti, pe care ţi-l doreşti în preajma mereu, care face parte din viaţa ta de zi cu zi, poate provoca involuntar mari schimbări în comportament, atitudine şi gândire. Orice naş îşi are naşul, asta e un lucru de care m-am convins în momentul în care l-am întâlnit. Şi mă bucur, pentru că acum realizez că aveam nevoie de o schimbare. Aveam nevoie de „un pod” care să mă ducă de cealaltă parte a „malului”, aveam nevoie de el. Dacă mi-aş fi contiunat viaţă cu „trecutul” nu aş fi fost capabilă niciodată de această schimbare.

          E bine să evoluăm, să învăţăm să privim lucrurile şi altfel, să avem puterea de a înţelege că şi noi putem greşi, că nu e neapărat nevoie să avem tot timpul dreptate, că cel de lângă noi e motivul pentru care trebuie să fim mai buni, mai maleabili, mai înţelegători. Am făcut atâtea schimbări care mă şochează personal. Câteodată nu îmi vine să cred cât de înţelegătoare am devenit. Mă uimeşte capacitatea de a ierta, de a trece peste micile neînţelegeri şi mai ales intensitatea cu care iubesc. Alături de omul potrivit poţi învaţa foarte multe dacă vrei, te poţi perfecţiona, îţi poţi îmbunătăţii modul de gândire şi lista poate continuă.
          Mulţumesc pentru că eşti aici, pentru că mă înţelegi, mă iubeşti şi mai ales, mulţumesc pentru că eşti tu!

Minte vs suflet

Vine un moment în viaţa fiecăruia dintre noi când se duce un adevărat război între suflet și minte. Fiecare câștigă cate o bătălie, dar războiul? Războiul e departe de a se încheia datorită faptului ca e aproape imposibil să găsești o cale de mijloc, să împaci „și capra, și varza”. Doar cel ce se află în aceasta situație poate să-și de-a cu părerea. 

                                   100% Relatie = 50% Incredere + 50% Dragoste

          Dar dacă încrederea dispare, se cam alege praful. Riscurile devin imense și nu oricine are tupeul să-și asume o astfel de relație. Şi totuși, exista și astfel de oameni care ar face orice , doar sa fie bine. Şi în marea majoritate a cazurilor, efortul nu e reciproc. Nu pot înțelege cum un om care a greșit, care susține că iubește, care își dorește să fie bine, să nu facă nimic pentru a salva ceva, ba chiar uneori, inconștient, pune și bete în roate celui care se străduiește să salveze relația. Mă depășește acest lucru. Eu să fiu în locul acelui om, cred că m-aș da peste cap să fac să fie bine....dar unii nu. Mă doare sufletul pentru acei oameni care trag și trag și trag și se consumă pană la ultima picătură de energie, în timp ce alții stau bine mersi gândindu-se la cu totul alte ”chestii”. Încrederea e vitală! Şi dacă dispare, ușor, ușor, tot ce s-a construit se va dărama, sigur.

E letal să suni și sa nu ți se răspundă, ba chiar sa ți se respingă apelul și la un moment dat să intre căsuța vocala. Un om care și-a pierdut încrederea în cel de lângă el, la ce se poate gândi în astfel de momente? La ce e mai rău! Şi se gândește și își face rău și efectiv cu timpul se îmbolnăvește. Şi îi pasă cuiva? Da da....cu siguranţă. Dacă i-ar pasa, nu s-ar comporta asa. Fiecare e liber să decidă ce și cum să facă. Şi dacă cineva alege sa fie nepăsător, atunci să își asume și consecințele. El nu își da seama, ca omul de lângă se îndepărtează sufletește, învață să trăiască și fără prezenţa lui. Dar își va da seama cândva, cândva mult prea târziu. Atâta timp cat exista sus un Dumnezeu care are grijă ca toată lumea să primească ceea ce merita, noi ca simplii oameni nu putem schimba nimic.